Vă ofer spre lectură un articol pe care l-am publicat în
regionalul SĂPTĂMÂNA ÎN OLTENIA (ediția 12-18 martie 2012), coordonat de prietenul meu, jurnalistul
și scriitorul Mihai Firică. Lectură cu folos.
Mergeți la el și chemați-l!
În stilul deja
cunoscut de hamal din port, Traian Băsescu, președintele Republicii bananiere
România, a hăhăit rânjind către monarhiștii care i-au întrerupt discursul
ipocrit ținut săptămâna trecută în Parlament și la strigătele acestora: “Demisia! Demisia! Regele
Mihai!” a
răspuns cinic: “Mergeți la el și chemați-l!” Dușmanul de moarte al marinarului
președinte este Regele Mihai I, legenda vie care l-a înlăturat pe Băsescu din
inima românilor, provocându-l să-și arate fața penibilă de om mediocru,
incapabil să fie la înălțimea exigențelor acestei epoci. Reacția lui Băsescu
este deci naturală, orice hienă mârâie și-și arată colții atunci când simte
primejdia venită dinspre leu. Totuși, ironia băsesciană se încadrează în zicala
“gura
păcătosului, adevăr grăiește!”
De aceea, cred că
îndemnul lui Traian Băsescu trebuie luat în serios. Da, ar fi timpul să mergem
la Rege și să-l chemăm. Republica instaurată în 1947 de tancurile sovietice și
reconfirmată în Decembrie 1989 de lovitura de stat instrumentată de eșaloanele
2 și 3 ale PCR și Securității, acestă oribilă catastrofă istorică ce a
fracturat evoluția firească a poporului român, trebuie să fie eradicată. Criza
românească nu este neapărat una economică și provocată de criza capitalismului
global. Criza noastră este veche, este o criză morală și a început în 1947. Momentele
de prosperitate au fost rare și mereu au fost premergătoare unor căderi și mai
mari în sărăcie și imoralitate.
Partidele
post-decembriste, cele mai multe avortate fiind din vechiul PCR, sunt
incapabile să ofere stabilitate țării. Aceasta nu pentru că armata de activiști
politici ar fi lipsită de gânditori în ale economiei, ci pentru că actuala
clasă politică este moral impotentă. În peste douăzeci de ani de așa-zisă
democrație, nu am reușit să producem modele de urmat, lideri onorabili și
loiali Țării și Neamului. În profunda beznă de imoralitate nu este defel o
întâmplare că Regele Mihai I este admirat și urmat de tot mai mulți membri ai
generației tinere și mature din România anului 2012. Traian Băsescu și alături
de el, politrucii cu apucături fanariote de sorginte bolșevică, simt pericolul.
Monarhia constituțională nu ar fi doar schimbarea formei de guvernământ, ci ar
fi mai ales, începutul sfârșitului pentru gloatele de politruci și profitori care
ne-au jefuit țara și pervertit viața.
Momentul de grație
al monarhiei românești a fost 14 martie 1881, data la care Parlamentul
Principatelor Unite votează transformarea țării în Regat. Regele Carol I de
Hohenzollern-Sigmaringen fusese chemat să conducă destinele Principatului prin
plebiscitul din 8/20 Aprilie 1866 și ca urmare a votului Adunării elective din
1/13 Mai 1866, iar în ziua de 10 mai
1866, este încoronat Rege al României. Între momentul încoronării și ziua de 14
martie 1881, Regele Carol I a dăruit poporului român măsuri de progres, de
reformare a societății românești, grav afectată de rămășițele feudale, de
mentalități balcanice și de corupție, iar mai presus de toate, Regele Carol I a
dăruit românilor independența de stat, cucerită în urma Războiului de
Independență (1877-1878) care a permis Armatei Române să se afirme ca forță
importantă în sud-estul european.
Acest
moment de grație se poate repeta. Avem un Rege, avem o Casă Regală, avem deja
sute de mii de simpatizanți ai monarhiei constituționale. Rămâne, deci, să
urmăm îndemnul lui Băsescu: “Mergeți la Rege și chemați-l!”
