miercuri, 27 martie 2013

Memoria pierdută a Paradisului – dincolo de capitalism şi comunism


Memoria pierdută a Paradisului – dincolo de capitalism şi comunism

Pe hârtie, capitalismul şi comunismul par a fi societăţi perfecte. Teoretic şi aparent, fiecare dintre cele două sisteme oferă fiinţei umane şansa unei vieţi bune, aici, pe pământ. Libertatea, demnitatea, egalitatea, prosperitatea sunt proclamate, garantate, într-un cuvânt, este promisă FERICIRE. Totuşi, în practica istorică, ambele societăţi au generat nedreptăţi cumplite şi au îngăduit crime abominabile împotriva umanităţii.

Drumul spre iad este pavat întotdeauna cu intenţii bune şi idealuri spulberate
.
Simplificând, s-ar putea spune că pe de o parte, capitalismul, ca darwinism economic, propune un sistem al libertăţilor de tot felul şi al unei concurenţe între indivizi, în exprimarea/exercitarea libertăţilor, concurenţă care ar genera progresul în chip echitabil, ca urmare a unui mecanism social-politic şi economic de autoreglare de tip cost/eficienţă/solidaritate socială. Pe de altă parte, comunismul, darwinism social, proclamă o societate în care clasa supremă – clasa muncitoare – ieşind învingătoare, prin revoluţie, din lupta cu capitaliştii şi asimilând celelalte clase sociale, conduce comunitatea umană spre o societate liberă la modul absolut, fără clase şi implicit, fără stat. În numele şi pentru obţinerea/conservarea acestei libertăţi, individul este supus totalmente dezideratelor interesului comun al maselor de indivizi organizate şi călăuzite de Partid şi Conducător, ca forţe atotputernice şi atotştiutoare ce exprimă, decisiv şi fără drept de apel, voinţa clasei muncitoare.

Atât capitalismul, cât şi comunismul se proclamă a fi societăţi democratice. În capitalism, fiinţa umană pare a fi... (articol integral AICI)

vineri, 22 martie 2013

Reforma Constituţională - Va fi Parlamentul unicameral o reîntoarcere la Marea Adunare Naţională?



Traian Băsescu solicită printr-o scrisoare adresată conducerii Camerei Deputaţilor ca revizuirea Constituţiei să aibă la bază referendumul din 2009 prin care cetăţenii români au hotărât Parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari la 300. Demersul Preşedintelui Republicii este unul legal, dar este şi moral? Va fi dispariţia parlamentului bicameral un câştig real sau o pierdere gravă pentru democraţia românească?

Să ne reamintim, pentru început, cum s-a ajuns în această situaţie. Traian Băsescu a iniţiat în 2009 organizarea unui Referendum pentru trecerea la parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari, simultan cu alegerile prezidenţiale. Aflat într-un moment de criză al carierei sale politice, confruntat cu nemulţumirea crescândă a cetăţenilor care nu au văzut realizate promisiunile primului său mandat cu privire la diminuarea corupţiei şi la lichidarea mafiei politico-economice din structurile de stat, Traian Băsescu s-a reorientat şi a reinventat ”duşmanul de clasă” - parlamentarul român a luat locul politicianului corupt. Lansând această temă, Preşedintele Republicii, candidat pentru al doilea mandat prezidenţial, a folosit referendumul ca armă politică pentru a orienta dezbaterea electorală spre o zonă confortabilă pentru discursul cinic, agresiv şi populist pe care îl practica la acel moment.

Argumentele aduse de partizanii lui Traian Băsescu şi de el însuşi în favoarea unui parlament unicameral au fost populiste, demagogice: s-ar economisi bani, s-ar reduce ineficienţa etc. Lozinci de-a dreptul proletcultiste - ”De ce le e frică, nu scapă! Din 471 rămân 300!” / ”Referendum pentru un parlament de bun simţ!” - au indus o stare de spirit fals justiţiară, încercându-se convingerea alegătorilor că o astfel de reorganizare a Parlamentului ar fi soluţia pentru înlăturarea mizeriei morale din clasa politică românească. S-a refuzat orice dezbatere serioasă, cu argumente de drept constituţional, cu exemple din istoria şi practica parlamentară a statelor cu democraţie consolidată.

Reacţia societăţii civile a fost... (articol integral AICI)
Traian Băsescu solicită printr-o scrisoare adresată conducerii Camerei Deputaţilor ca revizuirea Constituţiei să aibă la bază referendumul din 2009 prin care cetăţenii români au hotărât Parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari la 300. Demersul Preşedintelui Republicii este unul legal, dar este şi moral? Va fi dispariţia parlamentului bicameral un câştig real sau o pierdere gravă pentru democraţia românească? Să ne reamintim, pentru început, cum s-a ajuns în această situaţie. Traian Băsescu a iniţiat în 2009 organizarea unui Referendum pentru trecerea la parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari, simultan cu alegerile prezidenţiale. Aflat într-un moment de criză al carierei sale politice, confruntat cu nemulţumirea crescândă a cetăţenilor care nu au văzut realizate promisiunile primului său mandat cu privire la diminuarea corupţiei şi la lichidarea mafiei politico-economice din structurile de stat, Traian Băsescu s-a reorientat şi a reinventat ”duşmanul de clasă” - parlamentarul român a luat locul politicianului corupt. Lansând această temă, Preşedintele Republicii, candidat pentru al doilea mandat prezidenţial, a folosit referendumul ca armă politică pentru a orienta dezbaterea electorală spre o zonă confortabilă pentru discursul cinic, agresiv şi populist pe care îl practica la acel moment. Argumentele aduse de partizanii lui Traian Băsescu şi de el însuşi în favoarea unui parlament unicameral au fost populiste, demagogice: s-ar economisi bani, s-ar reduce ineficienţa etc. Lozinci de-a dreptul proletcultiste - ”De ce le e frică, nu scapă! Din 471 rămân 300!” / ”Referendum pentru un parlament de bun simţ!” - au indus o stare de spirit fals justiţiară, încercându-se convingerea alegătorilor că o astfel de reorganizare a Parlamentului ar fi soluţia pentru înlăturarea mizeriei morale din clasa politică românească. S-a refuzat orice dezbatere serioasă, cu argumente de drept constituţional, cu exemple din istoria şi practica parlamentară a statelor cu democraţie consolidată. Reacţia societăţii civile a fost

Citeste mai mult: adev.ro/mk16qx
Traian Băsescu solicită printr-o scrisoare adresată conducerii Camerei Deputaţilor ca revizuirea Constituţiei să aibă la bază referendumul din 2009 prin care cetăţenii români au hotărât Parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari la 300. Demersul Preşedintelui Republicii este unul legal, dar este şi moral? Va fi dispariţia parlamentului bicameral un câştig real sau o pierdere gravă pentru democraţia românească? Să ne reamintim, pentru început, cum s-a ajuns în această situaţie. Traian Băsescu a iniţiat în 2009 organizarea unui Referendum pentru trecerea la parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari, simultan cu alegerile prezidenţiale. Aflat într-un moment de criză al carierei sale politice, confruntat cu nemulţumirea crescândă a cetăţenilor care nu au văzut realizate promisiunile primului său mandat cu privire la diminuarea corupţiei şi la lichidarea mafiei politico-economice din structurile de stat, Traian Băsescu s-a reorientat şi a reinventat ”duşmanul de clasă” - parlamentarul român a luat locul politicianului corupt. Lansând această temă, Preşedintele Republicii, candidat pentru al doilea mandat prezidenţial, a folosit referendumul ca armă politică pentru a orienta dezbaterea electorală spre o zonă confortabilă pentru discursul cinic, agresiv şi populist pe care îl practica la acel moment. Argumentele aduse de partizanii lui Traian Băsescu şi de el însuşi în favoarea unui parlament unicameral au fost populiste, demagogice: s-ar economisi bani, s-ar reduce ineficienţa etc. Lozinci de-a dreptul proletcultiste - ”De ce le e frică, nu scapă! Din 471 rămân 300!” / ”Referendum pentru un parlament de bun simţ!” - au indus o stare de spirit fals justiţiară, încercându-se convingerea alegătorilor că o astfel de reorganizare a Parlamentului ar fi soluţia pentru înlăturarea mizeriei morale din clasa politică românească. S-a refuzat orice dezbatere serioasă, cu argumente de drept constituţional, cu exemple din istoria şi practica parlamentară a statelor cu democraţie consolidată. Reacţia societăţii civile a fost

Citeste mai mult: adev.ro/mk16qx
Traian Băsescu solicită printr-o scrisoare adresată conducerii Camerei Deputaţilor ca revizuirea Constituţiei să aibă la bază referendumul din 2009 prin care cetăţenii români au hotărât Parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari la 300. Demersul Preşedintelui Republicii este unul legal, dar este şi moral? Va fi dispariţia parlamentului bicameral un câştig real sau o pierdere gravă pentru democraţia românească? Să ne reamintim, pentru început, cum s-a ajuns în această situaţie. Traian Băsescu a iniţiat în 2009 organizarea unui Referendum pentru trecerea la parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari, simultan cu alegerile prezidenţiale. Aflat într-un moment de criză al carierei sale politice, confruntat cu nemulţumirea crescândă a cetăţenilor care nu au văzut realizate promisiunile primului său mandat cu privire la diminuarea corupţiei şi la lichidarea mafiei politico-economice din structurile de stat, Traian Băsescu s-a reorientat şi a reinventat ”duşmanul de clasă” - parlamentarul român a luat locul politicianului corupt. Lansând această temă, Preşedintele Republicii, candidat pentru al doilea mandat prezidenţial, a folosit referendumul ca armă politică pentru a orienta dezbaterea electorală spre o zonă confortabilă pentru discursul cinic, agresiv şi populist pe care îl practica la acel moment. Argumentele aduse de partizanii lui Traian Băsescu şi de el însuşi în favoarea unui parlament unicameral au fost populiste, demagogice: s-ar economisi bani, s-ar reduce ineficienţa etc. Lozinci de-a dreptul proletcultiste - ”De ce le e frică, nu scapă! Din 471 rămân 300!” / ”Referendum pentru un parlament de bun simţ!” - au indus o stare de spirit fals justiţiară, încercându-se convingerea alegătorilor că o astfel de reorganizare a Parlamentului ar fi soluţia pentru înlăturarea mizeriei morale din clasa politică românească. S-a refuzat orice dezbatere serioasă, cu argumente de drept constituţional, cu exemple din istoria şi practica parlamentară a statelor cu democraţie consolidată. Reacţia societăţii civile a fost

Citeste mai mult: adev.ro/mk16qx
Traian Băsescu solicită printr-o scrisoare adresată conducerii Camerei Deputaţilor ca revizuirea Constituţiei să aibă la bază referendumul din 2009 prin care cetăţenii români au hotărât Parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari la 300. Demersul Preşedintelui Republicii este unul legal, dar este şi moral? Va fi dispariţia parlamentului bicameral un câştig real sau o pierdere gravă pentru democraţia românească? Să ne reamintim, pentru început, cum s-a ajuns în această situaţie. Traian Băsescu a iniţiat în 2009 organizarea unui Referendum pentru trecerea la parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari, simultan cu alegerile prezidenţiale. Aflat într-un moment de criză al carierei sale politice, confruntat cu nemulţumirea crescândă a cetăţenilor care nu au văzut realizate promisiunile primului său mandat cu privire la diminuarea corupţiei şi la lichidarea mafiei politico-economice din structurile de stat, Traian Băsescu s-a reorientat şi a reinventat ”duşmanul de clasă” - parlamentarul român a luat locul politicianului corupt. Lansând această temă, Preşedintele Republicii, candidat pentru al doilea mandat prezidenţial, a folosit referendumul ca armă politică pentru a orienta dezbaterea electorală spre o zonă confortabilă pentru discursul cinic, agresiv şi populist pe care îl practica la acel moment. Argumentele aduse de partizanii lui Traian Băsescu şi de el însuşi în favoarea unui parlament unicameral au fost populiste, demagogice: s-ar economisi bani, s-ar reduce ineficienţa etc. Lozinci de-a dreptul proletcultiste - ”De ce le e frică, nu scapă! Din 471 rămân 300!” / ”Referendum pentru un parlament de bun simţ!” - au indus o stare de spirit fals justiţiară, încercându-se convingerea alegătorilor că o astfel de reorganizare a Parlamentului ar fi soluţia pentru înlăturarea mizeriei morale din clasa politică românească. S-a refuzat orice dezbatere serioasă, cu argumente de drept constituţional, cu exemple din istoria şi practica parlamentară a statelor cu democraţie consolidată. Reacţia societăţii civile a fost

Citeste mai mult: adev.ro/mk16qx

luni, 18 martie 2013

Reforma Constituţională – vor fi anulate efectele loviturii de stat din 30 decembrie 1947?

Vă ofer spre lectură un articol pe care l-am publicat pe Blogurile Adevărul. Lectură cu folos!



Reforma Constituţională – vor fi anulate efectele loviturii de stat din 30 decembrie 1947? 

În România post-decembristă factorii politici care au declanşat procesul de reformă constituţională – în numele democratizării şi aderării statului român la spaţiul, cultura şi interesele euro-atlantice – au evitat permanent să discute despre problema Monarhiei Constituţionale. Republica ex-comunistă a îmbrăcat haina plină de pete şi petece a unei republici democratice bolnave.

Liderii politici cu rădăcini biografice și dependență față oculta PCR-Securitate au susținut cu vehemență ideea că Monarhia Constituțională ar fi o instituție anacronică și că Regele este doar un exponat istoric, simbolul unor vremuri de mult apuse. După peste patru decenii de comunism, minciunile despre Rege și Monarhie declamate de istoricii promotori ai naționalism-comunismului și-au arătat roadele. La începutul anilor ’90, mulți dintre români combăteau cu mânie proletară ideea revenirii Regelui în țară.

Poporul român a redescoperit însă treptat Monarhia și în prezent, Majestatea Sa Regele Mihai I al României reprezintă pentru români simbolul înțelepciunii, al nobleței și mai ales, al loialității față de Credință, Neam și Țară. Atacurile și jignirile la adresa Regelui, venite inclusiv din partea Președintelui Republicii, dar și indiferența uneori rece manifestată de diferiți lideri politici sau religioși nu au fost întâmplătoare. Undeva, niște oameni, care prin puterea pe care o dețin controlează destinul lumesc al acestui popor, refuză să renunțe la haina republicană, atât de comodă când vine vorba de a favoriza corupția și jaful. (articol integral AICI) 

 

În România post-decembristă factorii politici care au declanşat procesul de reformă constituţională – în numele democratizării şi aderării statului român la spaţiul, cultura şi interesele euro-atlantice – au evitat permanent să discute despre problema Monarhiei Constituţionale. Republica ex-comunistă a îmbrăcat haina plină de pete şi petece a unei republici democratice bolnave.

Citeste mai mult: adev.ro/mjusm4
În România post-decembristă factorii politici care au declanşat procesul de reformă constituţională – în numele democratizării şi aderării statului român la spaţiul, cultura şi interesele euro-atlantice – au evitat permanent să discute despre problema Monarhiei Constituţionale. Republica ex-comunistă a îmbrăcat haina plină de pete şi petece a unei republici democratice bolnave.

Citeste mai mult: adev.ro/mjusm4
În România post-decembristă factorii politici care au declanşat procesul de reformă constituţională – în numele democratizării şi aderării statului român la spaţiul, cultura şi interesele euro-atlantice – au evitat permanent să discute despre problema Monarhiei Constituţionale. Republica ex-comunistă a îmbrăcat haina plină de pete şi petece a unei republici democratice bolnave.

Citeste mai mult: adev.ro/mjusm4

sâmbătă, 16 martie 2013

Reforma constituțională – vom avea oportunitatea să alegem între Republică și Monarhia Constituțională?

Vă ofer un articol pe care l-am publicat pentru ORA DE DOLJ. Lectură cu folos!


Reforma constituțională – vom avea oportunitatea să alegem între Republică și Monarhia Constituțională?

Forumul Constituțional dă semne că va începe cu putere dezbaterile publice cu privire la reforma constituțională. În lista de probleme pe care cetățenii români, reprezentanții societății civile și specialiștii în drept constituțional sunt chemați să le dezbată, se regăsește și chestiunea formei de guvernământ. Constituția actuală prevede la articolul 152 că forma republicană de guvernământ nu poate forma obiectul revizuirii. Legiuitorul care a gândit Constituția României din 1991, revizuită prin referendum în 2003, a fost puternic influențat de dorințele clasei politice conducătoare la acel moment de a nu permite reîntoarcerea țării pe făgașul firesc al istoriei, prin restaurarea Monarhiei Constituționale lichidată de puterea comunistă la 30 decembrie 1947, atunci când Regele Mihai I a fost silit să abdice.

Casa Regală a României, Majestățile Lor Regele Mihai și Regina Ana, iar dintre ceilalți membri ai familiei regale, cu precădere Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare Margareta și Alteța Sa Regală Principele Radu al României au devenit pentru români expresia unei forțe reformatoare și progresiste tot mai puternice. Faptul că Majestatea Sa Regele Mihai I al României este personalitatea politică cea mai iubită de români dovedește că simpatia pentru Monarhia Constituțională este tot mai mare.

Totuși, cine se opune restaurării Monarhiei Constituționale și renunțării la această bolnavă republică în care mentalitățile nomenclaturisto-securiste au format un melanj nociv cu metehnele capitalismului sălbatic? (articol integral AICI)

vineri, 15 martie 2013

Biserica lui Hristos şi schimbarea veşmintelor constituţionale ale Cezarului

Vă ofer spre lectură un articol pe care l-am publicat în Blogurile Adevărul. Lectură cu folos!

 

Biserica lui Hristos şi schimbarea veşmintelor constituţionale ale Cezarului

În complexa dezbatere privind reforma constituţională a statului român diferite voci din ierarhia Bisericii noastre încep să se facă auzite. Cezarul doreşte să-şi croiască o nouă haină constituţională şi importanţa acestui demers solicită creştinilor să reia cu seriozitate meditaţia despre cum să-i dăm Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.

Mulţi activişti ai secularismului şi (zic ei!) ai democraţiei moderne, au atins o intensitate atât de mare a asumării propriilor idealuri încât declamă pe oriunde găsesc ocazia că Biserica nu are ce căuta într-o dezbatere constituţională. Statul este şi trebuie să rămână laic şi cu asta, basta! Ce să caute popii şi bisericoşii să-şi dea cu părerea, că doar Dumnezeu nu are vreo treabă cu normele constituţionale.

Dacă ne-am limita la a discuta exclusiv despre caracterul laic al statului, atunci am acorda cu oarecare îngăduinţă dreptate celor care vor să excludă Biserica de la dezbaterea privind viitoarea Constituţie a României. Totuşi, o constituţie se referă la mult mai multe chestiuni, nu doar la laicitate. De aceea, păstrând necesara, în contextul dat, neutralitate faţă de problema laicităţii statului, Biserica are nu numai dreptul, ci mai ales datoria de a se pronunţa în dezbaterea constituţională. Hristos se mărturiseşte nu doar duminica, în biserici şi nu doar în faţa poporului, ci şi în calea dregătorilor cetăţii, la răscruce de drumuri, în fiecare clipă a existenţei noastre.

Ierarhia Bisericii Ortodoxe înţelege importanţa deosebită a reformei constituţionale, însă, în ciuda acestui fapt, a exprimat în aceste zile un dublu discurs, generând o anumită stare de confuzie în rândul clerului şi credincioşilor care aşteaptă un mesaj clar, ferm şi canonic argumentat cu privire la problema viitoarei Constituţii a statului român. În spaţiul public al reformei constituţionale au fost lansate, din zona administraţiei bisericeşti... (articol integral AICI)

joi, 14 martie 2013

Papa Francisc I - surprinzătorul răspuns al Bisericii Romei la criza morală a societăţii contemporane

Papa Francisc I - surprinzătorul răspuns al Bisericii Romei la criza morală a societăţii contemporane



Habemus papam! Cardinalul argentinian Jorge Mario Bergoglio, Arhiepiscop de Buenos Aires, este noul Papă al Romei pe care cardinalii romano-catolici ”l-au aflat la capătul lumii” şi căruia creştinii îi încredinţează nădejdea lor că Biserica este forţa mărturisitoare a învăţăturii lui Hristos în calea întunericului care cuprinde lumea. Asistăm la apusul domniei ”Prinţilor Bisericii”? Ne reîntoarcem la smerenia ”Urmaşilor Apostolilor lui Hristos”?

Papa Francisc I (Jorge Mario Bergoglio) s-a născut la 17 decembrie 1936, în Buenos Aires, într-o familie de italieni săraci - a avut patru fraţi, iar tatăl a fost un simplu lucrător sărac la căile ferate. A urmat cariera preoţească, fiind hirotonit preot, în Ordinul Iezuiţilor, pe 1969. În mai 1992, a fost numit Episcop de Auca, iar în 1998, a fost promovat ca Arhiepiscop de Buenos Aires. În februarie 2001, a fost făcut cardinal de către Papa Ioan Paul al II-lea. 

În biografia sa - vă recomand să studiaţi sursele de limbă engleză şi limbă italiană pe care le oferă Internetul şi din care eu vă ofer doar o sinteză - pot fi cu uşurinţă idenfiticate dovezi că noul Papă Francisc I a căutat să-i urmeze lui Hristos, aplicând cu loialitate şi consecvenţă învăţăturile Ordinului Iezuiţilor. A manifestat o permanentă smerenie, refuzând să locuiască în palatul de cardinal şi preferând un mic apartament unde îşi prepara singur mâncarea. Se deplasa la biroul de lucru utilizând transportul în comun, renunţând la limuzină şi la şoferul de serviciu. A intrat în conflict cu politicienii argentinieni prin discursul său public în favoarea celor săraci şi a împlinirii justiţiei sociale. 

Papa Francisc I consideră că sărăcia extremă şi modul nedrept de organizare a vieţii economice reprezintă... (articol integral AICI)

vineri, 8 martie 2013

Criza politică de la Chișinău între marele joc geopolitic și neputințele politicienilor moldoveni


Vă ofer spre lectură un articol pe care l-am publicat pentru VOCEA RUSIEI. Lectură cu folos!



Criza politică de la Chișinău între marele joc geopolitic și neputințele politicienilor moldoveni

Republica Moldova, fosta provincie românească Basarabia, se află la intersecția unor mari interese geopolitice. România, Uniunea Europeană, Federația Rusă, Ucraina și nu în ultimul rând, Statele Unite ale Americii, au interese diverse și uneori radical diferite în zonă.
Dincolo de exagerările propagandistice, actuala criză politică de la Chișinău este pe de o parte, rezultatul acestui conflict de interese, iar pe de altă parte, expresia neputinței politicienilor moldoveni pro-europeni de a-și asuma în comportament și practica politică anumite exigențe ale democrației, precum transparența decizională, combaterea corupției, controlul parlamentar al serviciilor secrete, independența justiției etc.

În marele joc geopolitic, partidele politice din Republica Moldova s-au implicat, firesc, în susținerea uneia sau alteia dintre forțele statele externe care doresc să dețină regiunea în sfera lor de influență. Situația complexă și complicată a generat, paradoxal, pentru clasa politică moldovenească oportunitatea de a transforma Republica Moldova într-o ”zonă tampon” unde interesele Uniunii Europene și SUA puteau fi armonizate cu cele ale Federației Ruse. Excesele comise de unii politicieni moldoveni, de obicei prin declarații rusofobe, în susținerea Uniunii Europene, chiar și atunci când nu se cerea și nu era necesar acest lucru, au provocat răcirea relațiilor cu Federația Rusă.

Precaritatea susținerii financiare și politice oferite de România și de Uniunea Europeană, ineficiența cu care guvernele Filat I și II au gestionat relația cu Uniunea Europeană, inclusiv sub aspect financiar și mai ales, dorința nestăpânită a unora dintre politicienii și oamenii de afaceri moldoveni de a obține cât mai rapid, indiferent de metodă, controlul discreționar asupra resurselor statului și a beneficiilor generate de relațiile economice privilegiate cu Uniunea Europeană au provocat o degradare accelerată atât a sistemului democratic, cât și a economiei din Republica Moldova. Forțele pro-europene au ales un moment teribil de nepotrivit pentru a începe lupta internă pentru... (articol integral AICI)

marți, 5 martie 2013

Forumul Constituțional - suntem pregătiți să participăm la reforma constituțională?

Vă ofer spre lectură un articol pe care l-am publicat în Ziare.com Lectură cu folos!

Forumul Constituțional - suntem pregătiți să participăm la reforma constituțională?


Comisia pentru revizuirea Constitutiei l-a desemnat coordonator al Forumului Constitutional pe analistul politic conf. univ. dr. Cristian Pirvulescu. 

In viziunea lui Cristian Pirvulescu, Forumul Constitutional se constituie ca un cadru propice pentru "o dezbatere democratica larga, care sa se desfasoare pe trei axe: o axa teritoriala, care sa presupuna forurile locale, judetene, regionale si nationale, o axa tematica - sa permita specialistilor si organizatiilor de diferite profiluri sa se manifeste, de exemplu, un forum ecologist, un forum legat de problemele serviciilor sociale si economice si a treia axa, o axa academica - care sa permita specialistilor in drept constitutional si in stiinte sociale sa se pronunte in acest domeniu.

In final, forumul constitutional va facilita aceste dezbateri, va elabora un raport pe care il va pune la dispozitia Comsiei Raportul final va fi o sintetizare a propunerilor care au venit din partea forumurilor teritoriale, a forumurilor tematice si a specialistilor in drept constitutional."

La activitatile Forumului Constitutional pot participa atat organizatii neguvernamentale si sindicate, cat si persoane fizice - specialisti in domeniu sau simpli cetateni.

Echipa care va coordona activitatea Forumului este constituita din voluntari, iar cheltuielile de organizare vor fi asigurate din sponsorizari sau prin contributia autoritatilor locale.

Dincolo de aceste aspecte programatice si tehnice, ramane intrebarea daca cetatenii romani sunt pregatiti si, mai ales, dornici sa se implice in reforma constitutionala. Istoria relativ recenta a "reformelor" constitutionale este trista... (articol integral AICI)

vineri, 1 martie 2013

Gânduri de Mărțișor pentru florile familiei mele...


Doamne Dumnezeul meu, îți mulțumesc că mi-ai binecuvântat casa cu trei flori luminoase care dăruiesc sufletului meu pacea, iertarea și iubirea: Diana Valentina, soția mea, Gabriela Casiana, fiica mea, Andrei Vladimir, fiul meu! Acestor flori venite din raiul dumnezeiesc să-mi picure în viață Lumina veșniciei, le mulțumesc și iarăși le mărturisesc: Iertați-mă... Vă iubesc!