În România post-decembristă se vorbeşte mult despre zestrea de patrimoniu naţional, despre moştenirea trecutului, dar se face foarte puţin. Patrimoniul naţional, deşi teoretic ocrotit de o mulţime de legi şi reglementări, se degradează, se distruge, se pierde. Vă propun o călătorie spre istoria ruinată a Olteniei, aşa cum este încă mărturisită de zecile, sutele de clădiri de patrimoniu a căror stare de degradare ne face să credem că mândria de a fi oltean se transformă treptat dintr-un sentiment veritabil, într-un mincinos slogan de propagandă electorală.
Am călătorit prin Oltenia, fie în vacanţă, fie în interes de serviciu, şi am adunat informaţii despre procesul de ruinare a unor importante imobile de patrimoniu din judeţele Olteniei, mărturii ale unui trecut istoric bogat şi frumos care sunt aruncate în lada de gunoi a uitării prin neglijenţa penală a proprietarilor şi autorităţilor.
Din însemnările mele de călătorie am realizat această mini-serie pe care o dedic atât autorităţilor locale, cât şi onorabililor domni funcţionari ai statului din cadrul Ministerului Culturii şi Direcţiilor pentru Cultură din judeţele Olteniei, în speranţa că vor încerca să-şi facă datoria şi să salveze ce se mai poate salva.
Craiova şi Judeţul Dolj
Autorităţile municipiului Craiova au luat hotărârea de a participa la competiţia europeană de desemnare a titlului de „Capitală Culturală Europeană”. O iniţiativă curajoasă, care merită sprijinită. Dificultăţile cu care se vor confrunta autorităţile craiovene sunt însă mari, dată fiind neglijenţa aproape penală de care au dat dovadă edilii din trecut faţă de patrimoniul cultural imobil al Craiovei şi Judeţului Dolj. Să enumerăm câteva dintre clădirile de patrimoniu şi de mare importanţă pentru istoria culturală a oraşului Craiova, aflate în stare de degradare şi a căror pierdere reprezintă o lovitură devastatoare pentru zestrea istorică a Cetăţii Băniei. (articol integral AICI)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu