Campania electorală pentru alegerile prezidenţiale şi Creştinismul – Despre zâmbetul lui Iuda la umbra Crucii

Apropiata campanie electorală pentru alegerile prezidenţiale va dezbate o temă care, deşi veche şi specifică vieţii politice româneşti post-decembriste, devine specială şi delicată în contextul luptei extrem de dure pentru funcţia de Preşedinte al Republicii: referirea la credinţa religioasă a candidaţilor, la relaţia dintre Stat şi Biserică.

Politicieni din toate partidele parlamentare româneşti de după 1989 au încercat permanent să-şi atragă simpatia şi sprijinul liderilor religioşi. Mii de amendamente la proiectele de buget naţional au fost aprobate în peste douăzeci de ani de democraţie şi au ajutat cultele religioase, cu precădere Biserica Ortodoxă, să recupereze terenul pierdut, răpit de dictatura comunistă. 

Anii ’90 au cunoscut inclusiv fenomenul implicării făţişe a membrilor clerului în activitatea politică de partid. Treptat, cultele religioase au delimitat limpede şi ferm activitatea preoţească şi filantropică de activitatea politică, interzicând, cel puţin la nivel oficial, declarativ, implicarea clerului în politica de partid. 

Relaţiile de colaborare, de curtoazie şi uneori, de ascunsă complicitate, dintre unii lideri religioşi şi liderii politici s-au păstrat, fiind reciproc avantajoase pentru cele două centre de forţă şi influenţă asupra societăţii româneşti. Din nefericire pentru naţiunea noastră, aceste relaţii nu au avut ca rezultat reîncreştinarea dregătorilor cetăţii şi uneori, dimpotrivă, au provocat decreştinarea, apostazia slujitorilor religioşi. 

Acum, în prag de campanie electorală, liderii politici ai celor două tabere aflate în competiţie pentru funcţia de Preşedinte al Republicii, aduc în discuţie, încă cu timiditate, dar cu o insistenţă crescândă, tema valorilor creştine şi apartenenţei religioase a candidaţilor. 

PSD, partidul aflat la guvernare, îşi exprimă, prin vocea candidatului său, Victor Ponta, o dublă loialitate, pe de o parte, faţă de principiul nediscriminării religioase, pe de altă parte, faţă de Creştinismul Ortodox, religia majoritară în România. Alături de gesturile de simpatie exprimate prin sprijinul concret oferit Bisericii Ortodoxe pentru activităţile pastorale, misionare şi filantropice, PSD mizează atât pe apartenenţa lui Victor Ponta la religia creştin-ortodoxă, cât şi pe măsurile sociale în favoarea claselor defavorizate implementate de guvern, măsuri care cel puţin aparent, ar fi inspirate de morala creştină. (articol integral -aici-)

Câteva motive pentru care Cetatea Băniei este locul de unde Victor Ponta lansează asediul pentru cucerirea Preşedinţiei Republicii

Victor Ponta îşi lansează candidatura la prezidenţiale din Capitala Olteniei, plasând oraşul Craiova în centrul luptei pentru Preşedinţia Republicii. Liderul social-democraţilor români a ales Craiova ca locul de unde îşi face cunoscută românilor candidatura oficială la conducerea Republicii.

A luat această decizie, înainte de toate, pentru a respecta promisiunea făcută, anume că va acorda o binemeritată recunoaştere publică a eforturilor activiştilor doljeni şi craioveni ai PSD, organizaţia care a obţinut cele mai bune rezultate în interiorul partidului, la alegerile europarlamentare din 2014.

Chiar dacă performanţa organizaţiei locale a PSD este motivul principal care l-a determinat pe Victor Ponta să aleagă oraşul Craiova, nu trebuie să uităm că există un context mult mai complex şi ale cărui caracteristici l-au convins pe liderul social-democrat că îi este de mare folos să intre oficial în lupta pentru prezidenţiale de la tribuna agorei craiovene.

Acest context - pe care dorim să-l analizăm ocolind capcana cinismului, lăudăroşeniei ori a înverşunării partinice cu care încearcă să ne obişnuiască „presa de partid” - are ca centru de gravitaţie personalitatea şi activitatea Primarului Lia Olguţa Vasilescu. 

Prezintă o importanţă deosebită în calculele politice ale PSD nu numai faptul că cetăţenii Craiovei au votat masiv cu PSD la europarlamentare ori că s-au pronunţat în număr foarte mare pentru suspendarea preşedintelui Băsescu, adversarul politic al lui Victor Ponta, ci mai ales activitatea de edil a Primarului Lia Olguţa Vasilescu. Dacă această activitate ar fi fost nefolositoare oraşului Craiova şi fără beneficii politice şi de imagine pentru PSD, puţin probabil că Victor Ponta ar fi respectat promisiunea făcută de a-şi lansa candidatura la prezidenţiale de la Craiova. (articol integral -aici-)

***

Sursa foto: Micapi.ro 

Jurnal de spital – Despre Andreea, rugăciune şi un strigăt de ajutor

Am fost trimis de Biserică să slujesc în Spitalul Judeţean din Craiova în anul 2009. Lăsam în urma mea aproximativ opt ani de slujire în administraţia bisericească, ani încărcaţi de frumoase realizări, dar şi de mari dezamăgiri. Cunoşteam mecanismele administrative bisericeşti, dar nu eram defel pregătit să mă confrunt cu suferinţa manifestată în cele mai cumplite, umilitoare şi dureroase forme, aşa cum am aflat în spital.

Hristos m-a ajutat însă şi nu am capitulat de la slujirea de preot de spital, nu mi-am căutat scăparea evadând în vreo parohie tihnită din oraş. 

Din ziua în care am decis să rămân preot de spital până când Hristos mă va chema la El, am început să notez în pagini de jurnal şi în file sufleteşti, dramele, dar şi minunile la care sunt martor. Gânduri, trăiri şi fapte pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, le voi îmbrăca, în acest an, în coperţile unei cărţi. Am înţeles că suferinţa se împleteşte cu nădejdea şi cu deznădejdea, cu minunile dumnezeieşti şi slăbiciunile omeneşti, am înţeles că există mereu şi mereu, în preajma noastră, o graniţă dintre viaţa de aici şi viaţa de după moarte – o graniţă invizibilă pentru ochii minţii, dar prezentă şi inteligibilă, tangibilă pentru ochii duhovniceşti. 

În spital am fost şi sunt martor al suferinţei, al morţii trupului şi al minunilor făcute de Hristos.

Despre suferinţă şi minune doresc acum să vă scriu. Despre Andreea şi suferinţa ei, despre această copilă de 9 ani şi despre minunea credinţei care lucrează în sufletul ei. 

Am cunoscut-o pe Andreea în luna aprilie a acestui an, în vremea Postului Mare. I-am cunoscut părinţii în salonul de copii al secţiei de Terapie Intensivă, de la etajul 4 al Spitalului. Din prima clipă am fost uimit şi tulburat până la picătură de lacrimă de lumina din ochii Andreei. O lumină care izvora parcă din ochii unui om care cunoscuse Binele şi Răul, efemerul şi veşnicia, care înţelesese tainele vieţii şi ale morţii. O lumină pe care nu o vei vedea în ochii unui copil de 9 ani care nu a cunoscut suferinţa, aşa cum o cunoaşte Andreea. O lumină care îi dăruieşte Andreei puterea de a lupta cu boala şi de a se ruga lui Hristos, cerându-I ajutorul, o putere pe care, vă mărturisesc, nu am descoperit-o decât la foarte-foarte puţini oameni maturi chinuiţi de boală.

Am aflat de la părinţii ei că trupul Andreei este imobilizat în scaunul cu rotile de la naştere. O boală grea i-a lovit trupul pe când era pruncă de 6 luni. De atunci, familia luptă să-i aline suferinţa, să-i dăruiască din bucuriile şi frumuseţea vieţii, atât cât este îngăduit de boală. O vizitez pe Andreea aproape în fiecare zi. Am această rânduială de a vizita salonul de copii de la Terapie Intensivă, după fiecare slujire pe care o am printre bolnavii din Spital. O spovedesc, o împărtăşesc, o încurajez pe Andreea, dar ştiu că doar Hristos o poate ajuta. Cuvintele mele sunt biete umbre, mila mea este neputincioasă… 

Andreea este pe patul de spital din aprilie, adică de aproape 4 luni. Patru luni să stai într-un pat de spital şi să lupţi cu boala. Salonul de Terapie Intensivă i-a devenit a doua casă. Nu poate pleca spre casa ei, unde o aşteaptă camera ei de fetiţă, jucăriile ei, cărţile de şcoală, prietenii copilăriei şi tihna iubirii cu care o binecuvântează părinţii şi surioara ei. Andreea nu poate pleca din Spital pentru că boala i-a atacat plămânii. Andreea poate respira doar susţinută de aparate. 

Medicii au spus că există o sigură soluţie. Părinţii Andreei să cumpere un aparat de ventilat mecanic şi să-l monteze acasă. Acest aparat costă aproximativ 10.000 de euro, fără substanţele de igienizare periodică şi de întreţinere. Părinţii Andreei au decis să facă un credit în bancă, au depus actele necesare, dar suma aprobată de bancă acoperă prea puţin din sumă. 

Eu şi grupul meu de voluntari şi susţinători de la capela spitalului vom strânge ceva bani, avem o oarecare experienţă din campaniile de strângere de fonduri pe care le organizăm de vreo două ori pe an pentru copiii bolnavi de cancer internaţi în Spital. Ştim însă că banii strânşi nu vor fi mulţi. Nu suntem oameni bogaţi. 

Am discutat într-o duminică, după Sfânta Liturghie, cu părinţii Andreei şi am decis să facem cunoscută cititorilor mei suferinţa Andreei, cu nădejdea că vom reuşi să adunăm ceva bani sau că măcar vom lumina câteva suflete să se roage lui Hristos pentru Andreea. 

Aştern în rândurile următoare, ca un covor de rugăminţi în calea sufletelor dumneavoastră, scrisoarea pe care mama Andreei o trimite către toţi acei oameni care înţeleg suferinţa unui copil de 9 ani, au puterea şi doresc să ajute în Hristos, cu Hristos şi pentru Hristos. 

Vă mai spun doar atât: gestul mamei de a face publică suferinţa Andreei şi a familiei sale este un gest nobil, plin de curaj şi de nădejde, un gest care învinge disperarea şi prin care o mamă dovedeşte voinţa de a lupta cu toate resursele sufletului pentru viaţa fetiţei ei. Un gest care merită respectul nostru şi care cu certitudine este bineplăcut lui Dumnezeu. (articol integral -aici-)

9 Fericiri pentru a fi fericit – fericirea creştină sau fericirea „flower power”, tu ce alegi?

Am privit, pe de o parte, cu milă – gândind la căutarea neîmplinită după Lumină în care rătăceşte, la cei 29 de ani de viaţă, Luminiţa Saviuc, autoarea celor "15 lucruri la care trebuie să renunţi pentru a fi fericit" – iar pe de altă parte, cu mirare – descoperind câte opinii pro şi contra a declanşat înşiruirea candidă, oarecum copilărească, de îndemnuri "flower power" pe care Luminiţa Saviuc a oferit-o cititorilor.

Ceea ce ne îndeamnă Luminiţa Saviuc, prin cele 15 lucruri poate fi comparat cu o linguriţă de zahăr: este dulce, dar nu ţine de foame, te bucură ceva vreme, dar ajungi să faci diabet dacă alegi să te hrăneşti doar cu zahăr. 

De fapt, Luminiţa Saviuc repetă, multiplică, eventual reinventează, ceea ce în lumea Occidentului post-capitalist este deja o modă, ba chiar o spiritualitate alternativă. Religia creştină tradiţională - prea puţin mărturisită de slujitorii Bisericii şi de prea multe ori transformată de aceştia în pretext de îmbogăţire personală – pierde teren în ţările occidentale şi nu numai, mulţi dintre membri ierarhiei bisericeşti fiind incapabili să mai dăruiască oamenilor răspunsurile lui Hristos la problemele existenţei lor dificile şi complicate. 

Fiinţa umană este chip şi asemănare de Dumnezeu, setea de Dumnezeu, de cunoaştere, nu se va stinge niciodată în sufletul omului. Atunci când slujitorii Bisericii nu-şi împlinesc slujirea, lăsând loc rătăcirii, în sufletele oamenilor cresc florile neroditoare udate de apa unor false izvoare. (articol integral -aici-)

Credința în imagini: “Culorile Ortodoxiei. Polonia.”

Craiova înregistrează un nou pas înainte în competiţia pentru dobândirea titlului de Capitală Culturală Europeană 2021, prin organizarea Expoziţiei “Culorile Ortodoxiei. Polonia”.

Înainte de a prezenta câteva note despre acest important eveniment cultural, trebuie să spunem că lupta în care Primăria Craiova s-a implicat – proclamarea oraşului nostru Capitală Culturală Europeană 2021 – prezintă majoritatea caracteristicilor unei competiţii sportive: talent, efort, energie, disciplină, gândire lucidă, muncă în echipă. Totuşi, dacă vom reuşi să devenim Capitala Culturală a Europei, victoria noastră va fi cu mult mai importantă pentru Craiova decât oricare victorie sportivă.

Declarat Capitală Culturală Europeană, oraşul nostru va primi finanţări de peste o jumătate de miliarde de euro, va fi vizitat de mii de turişti europeni şi va dobândi capacitatea unei dezvoltări fără precedent a vieţii culturale şi turistice, implicit economice.

În contextul acestei onorabile şi onorante lupte, am avut bucuria să fiu implicat, cu o modestă contribuţie, în demersurile pentru organizarea Expoziţiei de Artă Fotografică intitulată “Culorile Ortodoxiei. Polonia.”

În ziua de 2 iulie 2014, această expoziţie a fost vernisată în foaierul central al Universităţii din Craiova, în prezenţa Excelenţei Sale dl. Marek Szczygieł, Ambasadorul Republicii Polonia la Bucureşti, a doamnei Lia Olguţa Vasilescu, primarul oraşului nostru, domnului Ion Prioteasa, preşedintele Consiliului Judeţean Dolj, domnului Dan Claudiu Dănişor, rectorul Universităţii din Craiova, şi a unor personalităţi ale vieţii culturale craiovene.

Organizată sub egida Centrului de Cultură şi Limbă Poloneză (cu sediul la biblioteca Universităţii din cartierul Lăpuş), Expoziţia “Culorile ortodoxiei. Polonia” prezintă aspecte din... (articol integral -aici-)

Alteţa Sa Regală Principele Nicolae al României – exemplu de cinste şi devotament în slujirea Naţiunii Române

Curtea Veche Publishing lansează luni, 30 iunie 2014, la Muzeul Olteniei Craiova – Secţia de Istorie şi Arheologie, în prezenţa ASR Principelui Nicolae al României, prima carte dedicată celui mai tânăr membru al Casei Regale a României, intitulată “Drumul spre casă. Filip-Lucian Iorga în dialog cu Principele Nicolae al României”, în Colecţia “Cărţi Regale”. Acest important eveniment cultural găzduit de Craiova – un oraş cu evidente simpatii monarhiste şi candidat cu mari şanse de succes la titlul de Capitală Culturală Europeană – îmi oferă prilejul de a vă mărturisi despre viitorul Rege al României, ASR Principele Nicolae al României fiind al treilea în ordinea de succesiune la tronul României, după ASR Principesa Moştenitoare Margareta a României, Custode al Coroanei României şi ASR Principesa Elena a României (a doua fiică a Regelui Mihai şi a Reginei Ana).

Evidenţa mă determină să spun cu tărie că în timpurile Republicii întemeiate (salvate!) în Decembrie 1989 de politrucii care formau eşaloane 2 şi 3 ale PCR şi Securităţii, este cel puţin dificil, dacă nu imposibil, să găseşti dovezi de cinste şi devotament printre dregătorii cetăţii româneşti. Viitorul naţiunii noastre, tineretul român nu află exemple demne de urmat în rândul elitei conducătoare, este lăsat să crească strâmb, fără a fi educat în duhul slujirii lui Dumnezeu şi a Naţiunii Române. Conducătorii Republicii, politicienii rătăciţi în trădare, desfrâu şi lăcomie, rămân nepăsători faţă de soarta tinerilor români şi oferă acestora doar spectacolul penibil al jefuirii avuţiei naţionale şi al scandalului de mahala. Câţiva politicieni români, prea puţini pentru a reprezenta o forţă reformatoare, încearcă să salveze ce se mai poate salva, probabil că este prea târziu.  

În această beznă există însă lumină, speranţă! Mişcarea Monarhistă reprezintă o astfel de speranţă. O speranţă care creşte zi de zi în inimile a sute de mii de militanţi monarhişti, speranţa că Republica va fi înlăturată şi că Naţiunea Română se va reaşeza pe drumul istoric firesc şi tradiţional, cel al Monarhiei Constituţionale. (articol integral -aici-)