miercuri, 23 decembrie 2015

† IPS Dr. Acad. IRINEU - PASTORALĂ LA NAŞTEREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS



PASTORALĂ LA NAŞTEREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS
† DR. IRINEU PRIN HARUL LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOPUL CRAIOVEI ŞI MITROPOLITUL OLTENIEI, PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL, PREACUCERNICULUI CLER ŞI PREAIUBIŢILOR CREDINCIOŞI DIN ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI HAR, MILĂ ŞI PACE DE LA HRISTOS-DOMNUL NOSTRU, IAR DE LA NOI PĂRINTEŞTI BINECUVÂNTĂRI

„Hristos Se naşte, slăviţi-L,
Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L,
Hristos pe pământ, înălţaţi-vă!”





Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Dreptmăritori creştini,

Crăciunul este, cum ne învaţă Sfântul Apostol Pavel, „arătarea bunătăţii şi iubirii de oameni a Mântuitorului nostru Dumnezeu”. Dumnezeu iese din taina Sa, vine în lume şi Îşi arată cu putere prezenţa Sa printre oameni. El este Împăratul Care a păşit în ţinutul nostru sărăcăcios, „în latura şi umbra morţii”, cum ne spune profetul, dovedindu-ne că n-a părăsit niciodată lumea, nu S-a retras din ea şi nu ne-a lăsat singuri. Chiar dacă nu-L putem vedea, din cauza păcatelor noastre, sau atinge, El este aici şi vine în multe feluri către noi şi întru noi. Dacă Paştile reprezintă centrul anului bisericesc, Naşterea Domnului este cea mai umană sărbătoare a credinţei noastre ortodoxe, pentru că ne face să simţim cel mai profund umanitatea Fiului lui Dumnezeu. Nicăieri altundeva nu se simte, precum în peştera din Betleem, ceea ce înseamnă că Dumnezeu a vrut să fie cu noi, un Dumnezeu Căruia să-I spunem Tu, pentru că Îl întâlnim ca Prunc în ieslea cea sfântă. Tocmai pentru aceasta Crăciunul este o sărbătoare a familiei, a iubirii dintre oameni şi a armoniei în viaţa de zi cu zi. Este o sărbătoare care cheamă la meditaţie şi reculegere, la reflecţie şi gând curat faţă de toată creaţia lui Dumnezeu.

Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei, mai înainte de a descrie Naşterea Domnului, a prezentat Cartea neamului Mântuitorului Hristos, Matei 1, 1-17.] unde Îl arată pe Domnul ca om, cuprins într-o istorie omenească, cu urcuşurile şi coborâşurile ei. Legătura cu Avraam ne aduce aminte de făgăduinţa şi promisiunea lui Dumnezeu împlinite cu neamul omenesc. Din această Genealogie aflăm că  Mesia este adevăratul Rege spre Care se îndreaptă toată istoria lumii. De asemenea, această descriere prezintă între alte personalităţi şi patru femei, a cincea fiind însăşi Preasfânta Fecioară Maria. În afară de Maica Domnului, aceste femei nu erau evreice şi totuşi au intrat în lista personalităţilor Israelului celui nou, fiind considerate adevăratele străbune ale Fiului lui Dumnezeu înomenit. Sfântul Evanghelist a considerat în felul acesta că femeile amintite, în ciuda tuturor contrastelor, au o legătură interioară cu Maica Domnului, Fecioara Maria, către care se îndreaptă toată genealogia. Apoi, dacă celelalte persoane sunt legate, din această genealogie, prin cuvântul a zămislit, la sfârşit nu mai este vorba de zămislire, ci se spune că: „Iacob l-a zămislit pe Iosif, logodnicul Mariei, din care S-a născut Iisus Hristos”. Această precizare vrea să stabilească faptul că Iosif nu L-a zămislit pe Mântuitorul, ci el era doar logodnicul Preacuratei Fecioare. Deci, Mântuitorul Hristos este Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Fecioarei Maria, carne din carnea ei şi rod al pântecelui ei. Ea L-a purtat nouă luni în pântecele ei şi L-a alăptat din sânii ei, iar laptele ei a devenit carnea şi sângele lui Dumnezeu. Astfel, Preacurata a simţit şi a trăit permanent cu convingerea că Fiul ei este Mântuitorul Hristos şi că El este Dumnezeul ei. Ea L-a privit şi L-a sărutat cu dragostea de mamă şi s-a gândit permanent în rugăciunea ei că „Acest Dumnezeu este Fiul meu”, că acest trup dumnezeiesc este trup din carnea mea, că El e făcut din mine, are ochii mei şi forma gurii Lui e forma gurii mele. Cu adevărat, El îmi seamănă, deşi e Dumnezeul meu.
Desigur, nicio mamă din lume n-a avut pe Dumnezeu în acest fel, un Dumnezeu prunc, Care poate fi luat în braţe şi acoperit cu sărutări, un Dumnezeu cald Care zâmbeşte şi respiră ca noi, un Dumnezeu Care poate fi atins şi Care trăieşte ca noi, în afară de păcat. Sfântul Chiril al Alexandriei, vorbind despre realitatea Naşterii Domnului, spunea că Fiul lui Dumnezeu, având în firea Sa puterea peste toate, a luat de la Preacurata Fecioară Maria trup şi, odată cu el, a primit şi pătimirile noastre, rămânând totuşi nepătimitor. Dacă nu S-ar fi făcut om şi dacă n-ar fi luat chip de rob, cum spune Sfântul Apostol Pavel, ar fi drept să ne tulburăm când s-ar spune despre El ceva potrivit robului, căci s-ar aştepta ca toate să le facă după raţiunea cuvenită lui Dumnezeu. Dar dacă, după cuvântul Sfântului Evanghelist Ioan: „Cuvântul trup S-a făcut”, Îl vedem purtând trup asemenea nouă şi primim cu siguranţă cuvântul propovăduit ca potrivit omului. Se înţelege de aici că noi nu L-am fi putut cunoaşte altfel în mod clar, ca Dumnezeu şi om, dacă nu S-ar fi născut din Născătoarea de Dumnezeu în ieslea din Betleem. Aşadar, subliniază Sfântul Chiril: „Cum am şti că Dumnezeu-Cuvântul S-a făcut om dacă n-ar fi spus şi cuvinte omeneşti, cu grai omenesc? Cum am şti că S-a făcut om dacă Cel nepătimitor n-ar fi pătimit ca un om şi dacă Cel înalt n-ar fi grăit în chipul smerit al omului?” Deci, Fiul Celui Preaînalt Şi-a făcut proprii cele omeneşti, fiind asemenea nouă în afară de păcat.

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Toată  istoria despre venirea Fiului lui Dumnezeu în lume a intrat din timpurile apostolice în Tradiţia Bisericii şi s-a păstrat până astăzi intactă. Potrivit acestor datini sfinte, noi aşteptăm Crăciunul cu multă bucurie, de la mic şi până la mare. Auzim colindele, le primim cu bucurie, postim şi ne rugăm, pregătindu-ne să întâmpinăm pe Domnul sfânt cu inimile curate şi cu sufletele luminate. Fiindcă am amintit de Tradiţia acestei sfinte sărbători a Naşterii Domnului, v-aş propune să facem o analiză asupra vieţii noastre personale şi asupra viitorului nostru.

Cum ştim, orice lucru se începe cu un plan sau cu un proiect, în care trebuie să iei în seamă ce doreşti să construieşti. Uneori acest plan se realizează la nivelul imaginaţiei şi apoi urmează conceptul. Negreşit, la alcătuirea viitorului nostru presupunem în primul rând realizarea acestei imagini şi a acestui proiect. Din nefericire, după cum constatăm, una din problemele vieţii noastre este lipsa unei astfel de imagini a viitorului. Oamenii îşi exprimă cu uşurinţă nemulţumirea faţă de ziua de azi, dar le este greu să gândească unde ar dori să ajungă, pornind de la starea actuală de lucruri.

Desigur, mulţi au obiective şi probleme concrete legate de nivelul de trai, în genere să dezvolte un trai mai bun. Însă astăzi problema cea mai arzătoare nu este despre bunăstarea noastră exterioară, ci despre felul cum trebuie să ne construim sufletele şi viitorul nostru. O cugetare înţeleaptă ne spune că a înţelege încotro trebuie să mergem, trebuie să aibă în vedere cunoaşterea de unde am venit. Doar aşa calea noastră şi a neamului nostru ar dobândi o şansă de a fi un dreptar, nu o linie curbă întortocheată. Cu siguranţă, un viitor al nostru nu poate fi creat decât numai pe un fundament evanghelic stabil în care istoria nu poate fi doar ştiinţa despre trecut. În acest context, Ortodoxia este ceva mult mai important, deoarece fără cunoaşterea originilor noastre creştine, fără conştientizarea faptului care este fundamentul istoric al existenţei noastre, nu este posibil a continua procesul de reînnoire a vieţii noastre spirituale.

Toate acestea formează, fără îndoială, temelia tradiţiei noastre ortodoxe şi culturale româneşti. Este adevărat că la auzul cuvântului „tradiţie” unii oameni îşi exprimă nedumerirea şi chiar scepticismul, considerând că  „tradiţie”, „tradiţionalist”, „tradiţional” au legătură cu ceva demult trecut, inutil, care încurcă. De fapt, trebuie să subliniem faptul că tradiţia nu este amintirea despre trecut, nu ne aducem aminte de Crăciun pentru că auzim colindele şi că avem parte de bucate pregătite de această sărbătoare. Fireşte, Tradiţia este altceva, este modalitatea transmiterii valorilor strămoşeşti din generaţie în generaţie. De pildă, chiar în şcoală elevul şi studentul folosesc manualul, scris nu de o persoană de vârsta lor, ci de cineva care poate nu mai este în viaţă. Astfel, şcolarul creşte şi învaţă din cunoştinţele şi experienţele cuiva care uneori nu mai este în viaţă. Întrebarea este firească: cum ne-au fost transmise aceste cunoştinţe, experienţe, gânduri şi idei dacă nu prin tradiţie? Prin urmare, Tradiţia noastră ortodoxă este modalitatea păstrării şi transmiterii valorilor din generaţie în generaţie, fără ca aceasta să însemne că tradiţia este chemată să păstreze tot ce aparţine trecutului. Se înţelege de la sine că numai valoarea adevărată se transmite prin tradiţie, drept pentru care noi o numim Sfântă Tradiţie. Din nefericire, încercarea unora de a distruge totul până la temelii, inclusiv tradiţia, iar apoi pe aceste dărâmături de a construi o lume nouă, nu duce la nimic bun, ci ne aduce multă pagubă sufletească nouă şi patriei noastre până la limita catastrofei duhovniceşti şi naţionale. De aceea este atât de important ca astăzi noi să ne îndreptăm privirea către Sfânta Ortodoxie şi Ţara noastră ortodoxă. Prin urmare, dacă fundamentul civilizaţiei noastre se întemeiază pe Sfânta Evanghelie a Mântuitorului Hristos, rezultă că sinteza creativă a acestei realităţi are la bază Sfânta Tradiţie creştină a Sfinţilor Părinţi, care îmbinau cunoştinţele filozofice cu viziunea teologică, bazată pe revelaţia divină. În această gândire, noi, ortodocşii, ne-am păstrat originalitatea care uneşte astăzi armonios moştenirea învăţăturii Domnului şi cultura europeană. De bună seamă, oricine ştie că imitarea sau copierea cedează întotdeauna originalului, deoarece lipseşte principiul original şi caracterul autentic.

De aceea, a construi o civilizaţie pe baza imitării semnifică a determina dezvoltarea în aşa fel ca ea să rămână întotdeauna în urmă faţă de cei care au generat şi generează originalul. Deci, este important a înţelege că o cale cu adevărat europeană presupune nu imitarea modelului străin, ci conştientizarea propriilor rădăcini europene şi revenirea la ele, ţinând cont de condiţiile concrete culturale şi istorice.

Astăzi, Tradiţia noastră strămoşească este de multe ori încălcată, iar necredinţa încearcă deseori să îndepărteze pe om de la principiul moral, promovând permisivitatea nelimitată în deşertăciune şi păcat. Negarea dreptului la viaţă pentru pruncul în pântecele mamei, uciderea bătrânilor şi bolnavilor care, după opinia unora, „sunt datori să moară”, ca să nu folosească rezervele societăţii, încercările de a submina instituţia fundamentală a firii omeneşti – căsătoria – sunt câteva din provocările care arată o mutare profundă în conceperea lumii şi a omului, o mutare pe care Biserica o consideră distrugătoare şi periculoasă. Ceea ce ar trebui să se considere de la sine înţeles, cum e, de pildă, studierea religiei în şcoli şi multe altele, în special cu referire la manifestarea culturii religioase, intră cu greu în viaţa noastră şi de multe ori cu scrâşnetul dinţilor celor care îşi imaginează „statul laic” care exclude prezenţa religiei în procesele sociale. În faţa acestor provocări suntem chemaţi să ne conducem, în îndeplinirea datoriilor noastre bisericeşti şi civile, de conştiinţa creştină ortodoxă. Aceasta se referă atât la credincioşii de rând, cât şi la cei care ocupă funcţii responsabile în Ţara noastră. Este de reţinut că Biserica modelează sufletele oamenilor chemaţi la slujirea frăţească unii altora şi binelui comun. Ea susţine caracterul nepieritor al legii morale, doar pe baza ei putând fi făurită o viaţă personală evlavioasă şi o societate dreaptă. Ea mărturiseşte despre Împărăţia Duhului, fiind veşnică şi tinzând spre infinit.


Iubiţi credincioşi şi credincioase,
Acum, la această sărbătoare a Crăciunului, Dumnezeu ne cheamă la El, ne scoate dincolo de grijile noastre. Dacă luăm o zi obişnuită constatăm că avem puţin timp pentru Dumnezeu şi puţin timp pentru noi înşine. Suntem foarte prinşi cu treburile noastre de dimineaţa şi până seara şi ne ocolim chiar pe noi înşine, pentru că nu facem nimic pentru sufletul nostru.

Profesia ne acaparează, societatea ne are, distracţia ne are, dar noi nu ne avem pe noi înşine. Treptat ne dăm seama că ne depărtăm de Dumnezeu şi interiorul nostru devine din ce în ce mai sărac şi mai gol de sentimente umane. Lucrurile ne mână de la spate şi noi suntem doar nişte funcţii în marele lor mecanism. Ce trebuie să facem, deci? Trebuie să-L ascultăm pe Mântuitorul Hristos şi să fim tăcuţi. Trebuie să ne concentrăm puţin asupra noastră şi să ne deschidem singurătatea, pentru a-I arăta lui Dumnezeu durerea noastră şi să ne acceptăm pe noi înşine. Dacă îngădui ca El să mă vindece de alergarea mea deşartă, voi fi mai bogat decât dacă aş fi câştigat lumea întreagă. Vizita Domnului în sufletele noastre este foarte importantă, este clipa prezenţei Lui în viaţa noastră. Evident că Domnul pe Care-L cinstim de Crăciun nu este un prunc oarecare, ci Însuşi Mântuitorul Hristos. Noi ştim că în pântecele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a venit chiar Fiul lui Dumnezeu, Creatorul cerului şi al pământului. El este Cuvântul Tatălui prin Care toate s-au făcut „şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut”. De aceea propovăduim şi credem că Mântuitorul Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat şi Om adevărat. Iată de ce nu a putut să-L ucidă Irod, pentru că a fost permanent păzit de Dumnezeu.

Aşadar, să păstrăm legătura cu Sfânta noastră Biserică şi să trăim în Lumina Tatălui Ceresc Care a venit să ne aducă în lume pacea şi bucuria veşnică. Să ne împărtăşim cu Sfintele Taine, cu Trupul şi Sângele Mântuitorului, ca să purtăm în sufletele noastre Lumina dumnezeirii. De asemenea, de sărbătoarea Naşterii Sale, să fim stăruitori în lucrarea pe care Mântuitorul Hristos ne-a încredinţat-o prin Taina Sfântului Botez. Astfel, pecetluiţi cu numele Său, să trăim încă de aici bucuria slavei lui Dumnezeu printr-o împărtăşire permanentă de ea, fără să ne săturăm vreodată. Cel care nu se împărtăşeşte din Dumnezeu este mort înainte de moarte, trăieşte într-o nefericire care n-are margini şi într-o deznădejde de nedescris.

Sărbători fericite!
La mulţi ani!

Al vostru rugător şi permanent mijlocitor în Duhul Sfânt pentru voi către Domnul, † DR. IRINEU
Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei

marți, 22 decembrie 2015

BLOGURILE ADEVĂRUL: Pomelnic cu numele pruncilor, copiilor, adolescenţilor şi tinerilor asasinaţi în timpul loviturii de stat din Decembrie 1989


"Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul: "Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela îşi plânge copiii şi nu voieşte să fie mângâiată pentru că nu sunt". (Evanghelia după Matei, Cap. II, 17-18)


Prunci şi copii cu vârsta până la 7 ani
ANDRONIC Vladimir, născut în 23 noiembrie 1989, asasinat la Bucureşti, vârsta de o lună, prunc. 
LUNGU Cristina, născută în 14 martie 1987, asasinată la Timişoara, în 17 Decembrie 1989, vârsta de 2 ani, copil. 
ANGHEL Cătălina, născută în 25 august 1986, asasinată la Bucureşti (împreună cu mama sa), în Decembrie 1989, vârsta de 3 ani, copil. 
CHIRCĂ Paul-Alin, asasinat la Sibiu, în Decembrie 1989, vârsta de 3 ani, copil. 
ROŞCA Corina, asasinată la Braşov, în Decembrie 1989, vârsta de 6 ani, copil. 
TUDOR Samir, asasinat la Constanţa, în Decembrie 1989, vârsta de 6 ani, copil. 
AFLOAREI Milord-Cristina,  asasinată la Timişoara, la 18 decembrie 1989, vârsta de 7 ani, copil. 

Copii cu vârsta între 9 ani şi 14 ani
NEGRUŢIU Laura-Andreia, născută în 8 august 1980, asasinată la Timişoara, în 23 Decembrie 1989, vârsta de 9 ani, copil. 
ATANASIE Adriana, născută în 22 iunie 1979, din Reşiţa, elevă, asasinată la 21 decembrie1989, vârsta de 10 ani, copil. 
BUDAŞCA Cosmin-Crişan, născut pe 23 februarie 1978, elev, asasinat la Timişoara, în 17 decembrie 1989, vârsta de 11 ani, adolescent. 
NEGRU Adrian-Florin, elev, asasinat la Braşov, în Decembrie 1989, vârsta de 12 ani, adolescent. 
BOZAR Petrişor, născut în 26 iunie 1976, elev, asasinat la Timişoara, în seara zilei de 16 Decembrie 1989, vârsta de 13 ani, adolescent. 
BOŢOC Luminiţa, născută în 16 aprilie 1976, elevă, asasinată la Timişoara, în 17 Decembrie 1989, vârsta de 13 ani, adolescentă.
BURCIOAICA Octavian, născut în 06 martie 1976, elev, asasinat la Bucureşti, în Decembrie 1989, vârsta de 13 ani, adolescent. 
CHIRIŢĂ-VĂSÂI Adriana, elevă, asasinată la Bucureşti, în Decembrie 1989, în vârstă de 13 ani, adolescentă. 
DON Cosmin, născut în 14 aprilie 1976, elev, din Constanţa, asasinat în 25 Decembrie 1989, vârsta de 13 ani, adolescent. 
NICULESCU Marian, născut în 19 februarie 1976, elev, asasinat la Bucureşti, în 23 Decembrie 1989, vârsta de 13 ani, adolescent. 
MINCA Şteafn-Silviu, născut în 20 ianuarie 1975, elev, asasinat la Bucureşti, în 23 decembrie 1989, vârsta de 14 ani, adolescent. 
TAKO Gabriela născută în 13 iunie 1975, elevă, asasinată la Timişoara - rănită grav în 17 Decembrie 1989, a decedat în spital, în 19 Decembrie 1989,  vârsta de 14 ani, adolescentă. 

Adolescenţi cu vârsta între 15 ani şi 18 ani
BODO Marius, născut în 15 august 1974, elev, asasinat în Decembrie 1989, la Bucureşti, vârsta 15 ani, adolescent. 
ATOMEI George-Eduard, născut în 31 ianuarie 1973, elev la Braşov, asasinat în Decembrie 1989, vârsta de 16 ani, adolescent. (articol integral - BLOGURILE ADEVĂRUL -)

marți, 1 decembrie 2015

1 DECEMBRIE - O altă sărbătoare naţională a Monarhiei Constituţionale Româneşti



O Republică falimentară, batjocorită şi răstignită între interesele meschine ale unei clase politice trădătoare şi calculul rece, cinic al marilor puteri planetare, sărbătoreşte chinuit şi festivist ceva ce nu-i aparţine - Ziua Marii Uniri Naţionale şi Statale, moştenire lăsată nouă de Casa Regală a României şi Monarhia Constituţională Românească.

Ziua Naţională a României reale este 10 Mai - Ziua Regalităţii Româneşti. Nu voi insista pe acest adevăr, confirmat de Istorie cu probe şi argumente de netăgăduit. Voi mărturisi, însă, la ceas de sfântă sărbătoare, despre loialitatea şi jertfa Regalităţii Româneşti pentru prosperitatea şi demnitatea Românilor, ca necesară mărturie în calea tinerilor noştri, al căror suflet este otrăvit de minciunile unui sistem necreştin şi anti-românesc ce ne distruge Neamul şi Statul începând din ziua nefastă a proclamării prin forţa tancurilor lui Stalin, a Republicii Populare Române - bunica criminală a Republicii în care avem astăzi nefericirea să trăim.
Regii României şi Monarhia Constituţională au făurit România modernă şi europeană. Regii României şi Monarhia Constituţională ne-au dăruit Independenţa de Stat, modernizarea societăţii româneşti, prima Constituţie modernă, primele instituţii de stat europene şi civilizatoare. Regalitatea Românească ne-a lăsat moştenire un Stat Naţional şi Unitar care cuprindea în graniţele sale pe aproape toţi românii trăitori în spaţiul est-european şi balcanic. Monarhia Constituţională a sprijinit pe deplin Biserica Ortodoxă Română în demersul înfiinţării Patriarhiei Române, ca o încununare spirituală a unităţii naţionale şi statale. La mijlocul secolului XX, Casa Regală a României, după rătăcirile şi trădările comise de Regele Carol II, singurul nevrednic membru al Regalităţii Româneşti, a luptat împotriva demonului comunist, prin eforturile şi curajul Majestăţii Sale Regele Mihai I al României. Lupta Majestăţii Sale Regele împotriva instaurării dictaturii staliniste a eşuat însă, în ciuda curajului Regelui şi a elitelor româneşti care s-au ridicat împotriva comunismului, prin trădarea cinică, ruşinoasă şi sângeroasă comisă de statele democratice occidentale, cu precădere de Wiston Churchill, cel care a împărţit Europa de Est cu Stalin, pe un petic de hârtie.
Ce a oferit însă Republica acestui neam oropsit?
Republica înseamnă crimele odioase comise în Gulagul Românesc, în vremea R.P.R., miile de elevi, studenţi, ţărani, muncitori, preoţi, ofiţeri, scriitori, profesori, ingineri, întreprinzători, oamenii de elită ai societăţii româneşti asasinaţi în închisorile şi lagărele de exterminare ale dictaturii comuniste.
Republica înseamnă otrăvirea sufletului românesc cu... (articol integral - BLOGURILE ADEVĂRUL -)

luni, 30 noiembrie 2015

BLOGURILE ADEVĂRUL: Gânduri la Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei - Mai suntem creştini?


Într-o Românie în care memoria Eroilor căzuţi în luptele de la Mărăşti-Mărăşeşti-Oituz pentru Marea Unire este aruncată în umbră de doliul ţinut întru pomenirea morţii unor tineri nevinovaţi, dar nu Eroi ai Neamului, asasinaţi într-o bodegă mizerabilă de corupţia endemică din administraţie, într-o Românie care se depopulează, prin avorturi, sărăcie şi jaf, cu vreo 2 milioane de locuitori pe deceniu, te întrebi dacă mai trăiesc români creştini.


A fi sau a nu fi creştin - aceasta este întrebarea la care Naţiunea Română are obligaţia să-şi afle un răspuns cât mai grabnic. O obligaţie faţă de bunii şi străbunii noştri, cărora le datorăm existenţa ca Stat şi Naţiune, o obligaţie faţă de copiii noştri, cărora le datorăm ca moştenire pentru viitor o Naţiune respectată în lume şi un Stat prosper şi puternic. Mai presus de orice, a răspunde la această întrebare ne obligă sufletul creştin pe care l-a primit poporul român atunci când s-a format pe aceste meleaguri. 
Mai suntem noi, românii, cu adevărat creştini? 
Dacă ne uităm la datele concrete ale realităţii româneşti la început de secol XXI, răspunsul ar fi mai degrabă un NU vehement. Românii refuză tot mai des şi cu consecinţe tot mai grave, să respecte şi să-şi asume în viaţa lor, valorile morale ale Creştinismului, poruncile lui Hristos. Mulţi românii se însoţesc, pentru tihna pântecelui şi din lenea minţii, cu demonii şi astfel condamnă Statul şi Naţiunea Română la un teribil eşec, la o alunecare lentă, bolnăvicioasă şi sigură în vidanja Istoriei... (articol integral - BLOGURILE ADEVĂRUL -)


vineri, 27 noiembrie 2015

BLOGURILE ADEVĂRUL: Declinul Democraţiei - "A trăi în siguranţă" versus "A trăi în libertate"





Franţa a avizat Consiliul Europei că măsurile ce decurg din starea de urgenţă instituită după atacurile teroriste de pe 13 noiembrie ar putea implica suspendarea respectării Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, autorităţile de la Paris invocând chiar o prevedere din această convenţie ce permite întreruperea aplicării ei în anumite circumstanţe excepţionale. (AGERPRES) 

Această ştire de presă poartă cu sine, dincolo de cuvinte, chipul unui monstru cumplit - Anti-democraţia - născut, de această dată, nu în taberele ISIS din deşertul sirian, ci în cancelaria guvernului unei ţări europene democratice care a dăruit umanităţii, în august 1789, un document esenţial pentru naşterea lumii libere: Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului. După seria atentatelor sângeroase de la Paris, din 13 noiembrie - şi trebuie să spunem, bizar de lejer organizate şi executate, în contextul în care serviciile secrete franceze (şi nu numai!) erau bine informate în legătură cu riscul extrem de mare al comiterii unor astfel de acte teroriste pe teritoriul european - cuvântul de ordine în Vestul Uniunii Europene este FRICA! 

O frică nu atât indusă de ameninţările ISIS, cât mai ales întreţinută de măsurile militare "pe picior de război" adoptate de serviciile anti-teroriste şi de securitate ale unor state europene, precum Franţa, Germania sau Belgia. Frica de noi atentate este folosită pentru justificarea acţiunilor poliţieneşti declanşate de guverne, în numele siguranţei publice, mergând chiar până la o posibilă suspendare a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, aşa cum doreşte Franţa.

În Uniunea Europeană, combaterea terorismului ISIS trece la un nou nivel de gravitate - apariţia unui contra-terorism cel puţin identic de nociv pentru democraţie şi cu un grav potenţial criminal, promovat de autoritatea statală împotriva propriilor cetăţeni, prin degradarea până la suspendarea parţială sau totală a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. O asemenea sfidare a sistemului democratic, într-o ţară din lumea aşa-zis liberă, s-a manifestat până acum doar în SUA, prin controversatul şi anti-democraticul "Patriotic Act", promovat de Preşedintele G.W. Bush în octombrie 2001, după atentatele de la WTC, şi ulterior extins ca valabilitate până în iunie 2015, de Preşedintele Barack Obama.

Aplicarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului poate fi suspendată de statele semnatare, în temeiul Articolului 15 "Derogarea în caz de stare de urgenţă", din convenţie, care precizează următoarele: 

"1. În caz de război sau de alt pericol public ce ameninţă viaţa naţiunii, orice Înaltă Parte Contractantă poate lua măsuri care derogă de la obligaţiile prevăzute de prezenta Convenţie, în măsura strictă în care situaţia o impune şi cu condiţia ca aceste măsuri să nu fie în contradicţie cu alte obligaţii care decurg din dreptul internaţional. 2. Dispoziţia precedentă nu permite nicio derogare de la articolul  2 (Dreptul la viaţă), cu excepţia cazului de deces rezultând din acte licite de război, şi nici de la articolele 3 (Interzicerea torturii), 4 (Interzicerea sclaviei şi a muncii forţate) paragraful 1 şi 7 (Nicio pedeapsă fără lege). 3. Orice Înaltă Parte Contractantă ce exercită acest drept de derogare îl informează pe deplin pe Secretarul General al Consiliului Europei cu privire la măsurile luate şi la motivele care le-au determinat. Aceasta trebuie, de asemenea, să informeze Secretarul General al Consiliului Europei şi asupra datei la care aceste măsuri au încetat a fi în vigoare şi dispoziţiile Convenţiei devin din nou deplin aplicabile." 

Care sunt drepturile şi libertăţile pe care guvernul Franţei (Matrix?) poate (doreşte?) să le suspende, folosindu-se de derogarea în caz de stare de urgenţă oferită de art.15 din Convenţie? Sunt cele prevăzute la articolele: (text integral - BLOGURILE ADEVĂRUL - )

miercuri, 11 noiembrie 2015

BLOGURILE ADEVĂRUL - "Los minions" vs. "Los indignados"


Răbufnită din incendiul de la Club Colectiv, revolta tinerilor români, oarecum asemănătoare cu a tinerilor spanioli "indignaţi", a încercat să incendieze şi să schimbe fundamental sistemul. Demersul însă a eşuat atât de penibil, încât "tinerii frumoşi şi liberi" s-au dovedit a fi doar nişte "minioni" pe tabla de şah a marilor interese politice şi oculte. De ce au eşuat "minionii" români acolo unde "indignaţii" spanioli au învins?

Probabil că principala cauză a acestui eşec lamentabil - a cărui încununare este dinamitarea oricărui element democratic din viaţa politică românească, atât prin numirea unui guvern tehnocrat, care nu exprimă nici voinţa unui corp de alegători şi nici o doctrină politică bine definită, ci doar un compromis disperat pentru salvarea sistemului, cât şi prin aruncarea tuturor partidelor politice parlamentare în opoziţie (!), pentru că niciunul nu va fi la putere, nu va avea miniştri în guvern - este absenţa asumării unor ţeluri sociale, economice şi politice cu mult mai concrete decât acela de a protesta "în devălmăşie" împotriva corupţiei generalizate din clasa politică, din sistem. 
În primăvara lui 2011, pe străzile marilor oraşe din Spania, au manifestat "Los indignados" - Indignaţii, care şi-au luat numele după eseul "Indignez-vous!", al diplomatului Stephane Hessel, publicat cu puţină vreme înainte de respectivele proteste. 
"Los indignados" sau "Movimiento 15M", după data de 15 mai, cînd au izbucnit protestele, s-au revoltat împotriva sistemului corupt al celor două mari partide care controlau viaţa publică din Spania - Socialiştii lui Zapatero şi Popularii lui Rajoy - partide populate de politicieni extrem de corupţi, extrem de bogaţi şi care aruncaseră Spania într-o criză economică gravă, provocând sărăcirea unor largi categorii de cetăţeni spanioli. "Los indignados" au cerut spaniolilor să nu voteze - protestele s-au desfăşurat în timpul alegerilor locale - partidele în cauză şi spre deosebire de "minionii" români, ei nu au mizat pe "consultări" cu vreun politician aflat la putere şi nici măcar nu au făcut apel la Rege (Spania este Monarhie Constituţională). 
Observăm că în cazul "Indignaţilor" spanioli a existat o consecvenţă ideologică, aceştia nu au considerat că există vreun politician care să merite girul lor, aşa cum au greşit protestatarii noştri, încredinţând rezolvarea situaţiei în mâinile Preşedintelui Klaus Iohannis - despre care protestatarii noştri au uitat că a fost ales, acum un an,  din partea unei alianţe politice şi prin urmare, că este un om politic, cu toate calităţile şi defectele care-i sunt induse de sistem. Dovadă şi faptul că mecanismul politic al sistemului s-a "restartat" şi a fost salvat, fără perspectiva acelor schimbări fundamentale cerute de protestatari, graţie tocmai "consultărilor" mimate de Preşedinte. (articol integral -BLOGURILE ADEVĂRUL-)

luni, 9 noiembrie 2015

Blogurile Adevărul - Întrebări incomode: Cine şi de ce i-a ucis pe tinerii din Colectiv?



Revoltele tinerilor, provocate de cumplitul incendiu din Club Colectiv, sunt aproape epuizate. MATRIX a fost zguduit, dar a reuşit să supravieţuiască, ba chiar iese victorios din confruntarea cu tinerii. Pe ici, pe colo, se vor opera ceva "update"-uri, dar în esenţa, MATRIX rămâne neschimbat.

Dacă lupta civică a fost pierdută (deocamdată!), ne mai rămâne lupta pentru adevăr: cine şi de ce i-a ucis pe tinerii din Colectiv?

De fapt, această întrebare generează un şir de întrebări grave şi probabil pentru mulţi dintre "softiştii" MATRIX, extrem de deranjante:

A fost incendiul din Colectiv, un incendiu atipic, rar întâlnit?

Până la momentul când scriu aceste rânduri, echipa de specialişti care anchetează cauzele incendiului nu a oferit detalii tehnice. În spaţiul public circulă doar explicaţia (incompletă şi incoerentă) că focul a fost produs de nişte artificii care au aprins izolaţia de pe pereţi, însă argumentele în favoarea acestei ipoteze sunt neconvingătoare. Rapiditatea cu care a ars tot interiorul din club (câteva zeci de secunde, maxim 30!), tipul arsurilor constatate pe trupurile victimelor (expunere la foc de temperatură foarte mare!) şi intoxicaţiile cu un ameste de gaze nemaintâlnit reprezintă câteva argumente în favoarea ipotezei că în Club Colectiv s-a întâmplat ceva bizar, un incendiu aflat dincolo de practica obişnuită a pompierilor şi medicilor noştri. (articol integral - BLOGURILE ADEVĂRUL -)

vineri, 6 noiembrie 2015

Gânduri către tinerii Generaţiei Noiembrie 2015: Despre Revoluţia din Iad - o revoluţie neterminată


"Versurile melodiei conţin un mesaj social care instigă la o trezire din letargia cu care se confruntă o societate în care valorile urmează un trend degenerativ, (...)iar mesajul general e "nu te da bătut". (...)Te îndeamnă să te rupi de elementele negative din viaţa ta, chiar şi cu riscul de a te răni singur, de a găsi tăria să fii diferit faţă de restul lumii, să accepţi ceea ce eşti şi să-ţi croieşti propriul destin." (Andrei Găluţ&Alex Pascu)

  ***

Adâncul sufletesc al Naţiunii Române a fost zguduit de o teribilă răbufnire a tuturor frustrărilor acumulate de o generaţie trădată, ignorată, neînţeleasă şi batjocorită. Un controversat şi criminal incendiu produs în Club Colectiv - una din fundăturile insalubre în care tinerii noştri îşi descarcau până acum o vreme furia împotriva sistemului, rătăcind în căutarea unor răspunsuri la întrebări la care nimeni dintre cei obligaţi să o facă, nu încearcă să le răspundă - a fost scânteia unui incendiu naţional.
 
Generaţia Noiembrie 2015 s-a răzvrătit împotriva Generaţiei Decembrie 1989, căci aceasta a fost, de fapt, confruntarea din aceste zile. 
 
Tinerii momentului Decembrie 1989 au încercat să obţină libertatea, ieşind în stradă, împotriva unei dictaturi criminale şi  înfruntând gloanţele trase în ei de criminali care au rămas neştiuţi până astăzi. Atunci, în 1989, cei mai buni dintre noi, membri ai Generaţiei Decembrie 1989, au murit... Supravieţuitorii au continuat lupta: entuziasmul nostru din Piaţa Universităţii - Zona Liberă de Comunism, suferinţa provocată de Mineriade, naşterea societăţii civile, prima formă organizată de apărare a democraţiei, dezamăgirea cumplită a guvernării Constantinescu, despre care am sperat că va anihila hidra comunistă, trădarea cinică făcută de guvernarea Băsescu, în care mulţi au crezut, ca într-un fel de cruciat al democraţiei şi poate, într-un sfârşit, renunţarea la speranţă, în primul an de cenuşiu mandat al Preşedintelui Klaus "al lucrului bine făcut"...
 
Energia noastră, a Generaţiei Decembrie 1989, s-a epuizat, s-a risipit, am fost învinşi. Mulţi, prea mulţi dintre noi, au părăsit ţara, şi-au căutat tihna şi prosperitatea printre neamuri străine. Dar cel mai grav lucru este că dintre noi s-au ridicat politicieni, lideri de ONG, clerici, jurnalişti, oameni de afaceri etc. care au renunţat la luptă şi au format falsele elite împotriva cărora Generaţia Noiembrie 2015 a ieşit în stradă, în aceste zile. False elite care au acceptat complicitatea cu Hidra născută din rămăşiţele PCR/Securitate, o complicitate care a născut SISTEMUL... MATRIX...

Tinerii Generaţiei Noiembrie 2015 au încercat să învingă sistemul. Probabil că l-au zguduit din temelii, probabil că în aceste momente, falsele elite sunt panicate şi caută cu înfrigurare soluţii pentru a dezamorsa "bomba socială" a acestor revolte. Probabil că vor fi ceva efecte pozitive pentru societatea românească în această încercare de Revoluţie...

Căci revoltele acestor zile sunt o încercare de Revoluţie, o Revoluţia în iadul din noi şi din jurul nostru, însă o revoluţie neterminată.

Au fost aceste revolte o revoluţie...? (articol integral -BLOGURILE ADEVĂRUL-)

marți, 3 noiembrie 2015

Cuvântul Principesei Moștenitoare, în ajunul ceremoniei Inimii Reginei


Peste câteva ore, Inima Reginei Maria se va întoarce la locul unde a bătut pentru ultima oară. Regina Inimilor a fost pusă la încercare chiar și după ce a trecut la cele veșnice. Inima sa a pribegit 75 din cei 77 de ani trecuți de la moartea Reginei României Mari.

Regina a fost numită Mama Răniților, iar Familia noastră speră ca drumul simbolic de mâine să fie o alinare pentru familiile îndoliate, precum și o rază de speranță pentru cei care luptă cu moartea în spitale, ca urmare a incendiului tragic petrecut în Capitală.

Sunt sigură că românii vor însoți, de aproape sau de departe, într-un gând Inima Reginei, pe drumul ei spre Camera de Aur. Iubirea conaționalilor noștri față de Regina lor a străbătut vremi și a învins epoci de suferință.

Margareta, Principesa Moștenitoare

Palatul Elisabeta, 2 noiembrie 2015

sâmbătă, 31 octombrie 2015

Articol depublicat de pe Blogurile Adevărul: Halloween - The day we die: când îţi laşi copilul la joacă cu diavolul -

  
"Mulţi spun că Halloween este doar un carnaval, dar, de fapt, nu e nimic inocent sau distractiv în această "sărbătoare". Ea este anticamera a ceva mult mai periculos. Participarea la Halloween este un fel de iniţiere în activităţile oculte." (Părintele Aldo Buonaluto - Asociaţia Internaţionala a Exorciştilor - Biserica Romano-Catolică - declaraţie făcută la Conferinţa Exorciştilor Vaticanului, Octombrie 2014)

Promovarea demonismului şi a pervertirii morale în şcoala românească, prin intermediul falsei sărbători Halloween - străină nu numai de tradiţiile româneşti, dar şi de normalitatea vieţii cotidiene - îmbracă în acest an haina "corectitudinii politice", într-o încercare pe cât de penibilă, pe atât de isteric exprimată de a apăra aberaţia Halloween în numele multiculturalismului, educaţiei europene (!) şi libertăţii de opţiune a elevilor şi părinţilor (!!). 

Nu-mi propun să recapitulez aici istoria şi originile păgâne ale acestei "sărăbători" ori cum a reuşit să pervertească o Sărbătoare a Tuturor Sfinţilor din spaţiul creştinismului catolic. Orice om cu bun simţ şi obiectivitate în analiză va ajunge la aceeaşi concluzii: Halloween nu are nimic creştin şi mai ales, folositor pentru copiii noştri! Halloween este o sărbătoare demonică şi oportunitate importantă pentru marii comercianţi (supermarket-uri, reţele de fast-food, producători de băuturi, de haine, de dulciuri sau jucării etc.) să-şi vândă marfa "personalizată" după profilul sărbătorii. 
Caracteristica "sărbătorii" Halloween din acest an este aceea că activiştii "corectitudinii politice" de pe plaiurile mioritice au "revalorizat-o". Dacă te împotriveşti solicitării doamnei educatoare sau doamnei învăţătoare să-ţi îmbraci copilul în cadavru umblător, în nemort, în vampir, în fantomă sau militant Ku-Klux-Klan, în ceva "cât mai nostim, dar şi cât mai înfricoşător", altfel spus, dacă refuzi să-ţi trimiţi copilul la joacă cu diavolul, implicit ai devenit un duşman al multiculturalismului, un retrograd, un habotnic, un "ăla" care nu înţelege modernismul şi faptul că "am intrat în Europa". 
Activiştii "corectitudinii politice" - care încă se resimt după marele şi deplorabilul eşec al tentativei de interzicere a orei de religie în şcoala românească - apără cu o voioşie destul de forţată, pe alocuri cu gesturi crispate şi ieşiri nervoase - "sărbătoarea" Halloween, transferând chestiunea în spaţiul drepturilor şi obligaţiilor cetăţeneşti, ba chiar în cel al reglementărilor constituţionale. 
De ce să nu permitem organizarea de serbări Halloween în grădiniţele şi şcolile publice? Există vreo lege care ne interzice?  (Articol care a fost publicat şi ulterior, depublicat de pe Blogurile Adevărul - link-ul către Adevărul a fost dezafectat)   

***
Datorită unor incompatibilităţi între opiniile exprimate de mine în articol (mai exact, fragmentul de final, în care amintesc despre tragedia din Club Colectiv) şi politica redacţională a publicaţiei ADEVĂRUL, articolul a fost eliminat din Blogurile Adevărul. 

Articolul a fost accesat de 1036 de cititori unici, în aproximativ 24 de ore de prezenţă on-line, au fost postate 68 de comentarii, s-au exprimat 230 Like-uri şi s-a înregistrat un vot pozitiv de apreciere (+2). Vă ofer textul integral al articolului, aşa cum era prezent la ultima vizualizare pe Blogurile Adevărul:

"Mulţi spun că Halloween este doar un carnaval, dar, de fapt, nu e nimic inocent sau distractiv în această "sărbătoare". Ea este anticamera a ceva mult mai periculos. Participarea la Halloween este un fel de iniţiere în activităţile oculte." (Părintele Aldo Buonaluto - Asociaţia Internaţionala a Exorciştilor - Biserica Romano-Catolică - declaraţie făcută la Conferinţa Exorciştilor Vaticanului, Octombrie 2014)
Promovarea demonismului şi a pervertirii morale în şcoala românească, prin intermediul falsei sărbători Halloween - străină nu numai de tradiţiile româneşti, dar şi de normalitatea vieţii cotidiene - îmbracă în acest an haina "corectitudinii politice", într-o încercare pe cât de penibilă, pe atât de isteric exprimată de a apăra aberaţia Halloween în numele multiculturalismului, educaţiei europene (!) şi libertăţii de opţiune a elevilor şi părinţilor (!!).
Nu-mi propun să recapitulez aici istoria şi originile păgâne ale acestei "sărăbători" ori cum a reuşit să pervertească o Sărbătoare a Tuturor Sfinţilor din spaţiul creştinismului catolic. Orice om cu bun simţ şi obiectivitate în analiză va ajunge la concluzii aproape identice: Halloween nu are nimic creştin şi nimic folositor pentru copiii noştri! Halloween este o sărbătoare demonică şi oportunitate importantă pentru marii comercianţi (supermarket-uri, reţele de fast-food, producători de băuturi, de haine, de dulciuri sau jucării etc.) să-şi vândă marfa "personalizată" după profilul sărbătorii.
Caracteristica "sărbătorii" Halloween din acest an este aceea că activiştii "corectitudinii politice" de pe plaiurile mioritice au "revalorizat-o". Dacă te împotriveşti solicitării doamnei educatoare sau doamnei învăţătoare să-ţi îmbraci copilul în cadavru umblător, în nemort, în vampir, în fantomă sau militant Ku-Klux-Klan, în ceva "cât mai nostim, dar şi cât mai înfricoşător", altfel spus, dacă refuzi să-ţi trimiţi copilul la joacă cu diavolul, implicit ai devenit un duşman al multiculturalismului, un retrograd, un habotnic, un "ăla" care nu înţelege modernismul şi faptul că "am intrat în Europa".
Activiştii "corectitudinii politice" - care încă se resimt după marele şi deplorabilul eşec al tentativei de interzicere a orei de religie în şcoala românească - apără cu o voioşie destul de forţată, pe alocuri cu gesturi crispate şi ieşiri nervoase - "sărbătoarea" Halloween, transferând chestiunea în spaţiul drepturilor şi obligaţiilor cetăţeneşti, ba chiar în cel al reglementărilor constituţionale.
De ce să nu permitem organizarea de serbări Halloween în grădiniţele şi şcolile publice? Există vreo lege care ne interzice?
Documentându-mă pentru acest articol, am descoperit o excelentă analiză făcută de jurnalistul Cristi Irimia, de la VranceaMedia. Rescriu aici argumentele aduse de colegul Cristi Irimia, cu câteva completări personale.
Legea nr.1 / 5 ianuarie 2011 a Educaţiei Naţionale stabileşte câteva principii care să guverneze funcţionarea învăţământului şi procesul de învăţare. Astfel, Legea în discuţie precizează că: Principiile care guvernează învăţământul preuniversitar şi superior, precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii din România sunt (enumerăm pe cele mai relevante pentru subiect):
Principiul calităţii – în baza căruia activităţile de învăţământ se raportează la standarde de referinţă şi la bune practici naţionale şi internaţionale;
Jurnalistul Cristi Irimia face observaţia că “Sărbătoarea de Halloween – Sărbătoarea groazei” nu are nici o legătură cu vreun standard de referinţă legat de calitatea învăţământului." Eu adaug faptul că nu este nimic de calitate într-o activitate prin care copiii sunt îndemnaţi să înveţe că a fi demon, vrăjitoare, vampir, drac, fantomă etc. este nostim, distractiv, adică este bine!
Principiul relevanţei – în baza căruia educaţia răspunde nevoilor de dezvoltare personală şi social-economice;
Cristi Irimia observă, pe bună dreptate, că “Sărbătoarea de Halloween – Sărbătoarea groazei” nu reprezintă în nici un caz un răspuns la nevoia de educaţie personală." Eu completez şi spun că nu pot înţelege care copil normal psihic ar avea ca nevoie personală de educaţie să înveţe cum este să te comporţi ca un demon, vampir, drac, ca o fantomă sau vrăjitoare etc.! Care este relevanţa de dezvoltare personală şi socială pentru un copil de grădiniţă sau de şcoală primară, atunci când îl îmbrăcăm în costum de schelet sau de cadavru umblător? ...că relevanţa economică este evidentă, banii pentru toate prostiile dedicate Halloween ies din buzunarul părinţilor şi intră în cel al comercianţilor! 
Principiul asumării, promovării şi păstrării identităţii naţionale şi a valorilor culturale ale poporului român;
Colegul Cristi Irimia observă pertinent că "Sub nici o formă, “Sărbătoarea de Halloween – Sărbătoarea groazei” nu promovează valori culturale ale poporului român şi nu ajută la promovarea şi păstrarea identităţii naţionale. Dimpotrivă!" Eu adaug doar că Halloween s-a transformat într-o "sărbătoare" antinaţională, anticreştină şi absolut nocivă pentru rolul şcolii româneşti în promovarea valorilor Naţiunii noastre. 
Cultivarea sensibilităţii faţă de problematica umană, faţă de valorile moral-civice şi a respectului pentru natură şi mediul înconjurător natural, social şi cultural.
Jurnalistul Cristi Irimia afirmă că "activităţile de Halloween nu au absolut nici o legătură cu ideea de sensibilitate faţă de problematica umană şi faţă de valorile moral-civice. Dimpotrivă, ele cultivă apetitul elevilor faţă de macabru şi bagă groaza în unii copii." Eu spun că nimic nu este uman, moral sau civic în organizarea de serbări la care să ceri copiilor de grădiniţă sau elevilor din clasele I-IV să se îmbrace cât mai macabru, cât mai bizar şi să-i premiezi, să-i lauzi pe copiii care se aseamănă, prin îmbrăcămintea asta, cât mai mult cu nişte cadavre umblătoare, vampiri, draci etc.
Pot fi interzise serbările de Halloween în grădiniţele şi şcolile publice româneşti? Da, legea permite!  
În Art. 7 (1), din Legea Educaţiei Naţionale spune foarte clar că: “În unităţile, în instituţiile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale sunt interzise activităţile care încalcă normele de moralitate şi orice activităţi care pot pune în pericol sănătatea şi integritatea fizică sau psihică a copiilor şi a tinerilor….” Ce amintiri pot rămâne în sufletul unui copil de grădiniţă sau al unui elev de şcoală primară după "serbările" de Halloween? Că era foarte elegant îmbrăcat ca un mort sau că era foarte "cool" cu dinţi de vampir şi coarne de drac? Nu este cumva afectată sănătatea, integritatea şi evoluţia psihică a copiilor prin aberaţiile de Halloween?
Nu în ultimul rând, vă reamintim şi Art. 22 din Constituţia României, Alin. (1): „Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate”.
Halloween-ul nu este singura problemă a relaţiei dintre copiii şi tinerii noştri, pe de o parte şi societatea românească, pe de altă parte, însă particularitatea Halloween este aceea a demonismului făţiş, agresiv şi grotesc afirmat. Prin urmare, sunt fireşti şi în logica normalităţii reacţiile ferme de protest şi combatere a acestei false sărbători venite dinspre Bisericile Creştine din România -  Biserica Ortodoxă Română, care permanent a protestat şi a adoptat programe naţionale de catehizare împotriva acestei (aproape!) oficializări a sărbătorii păgâne de Halloween în şcoala românească, Biserica Romano-Catolică, inspirată de decizia Vaticanului, din anul 2009, de a condamna oficial sărbătoarea de Halloween ca fiind nocivă pentru sufletele copiilor, Biserica Greco-Catolică şi alte culte recunoscute oficial în România.
În acest an, numeroase proteste au venit din partea ONG-urilor creştine, APOR - Asociaţia Părinţi pentru Ora de Religie fiind vârful de lance al acestei ofensive de mărturisire a normalităţii, a valorilor creştine într-o societate aflată în derivă, ispitită să-şi lepede haina botezului creştin, lăsată moştenire de strămoşii noştri, şi să îmbrace haina murdară a păgânismului. Efectul imediat al ofensivei a fost creşterea masivă a numărului de părinţi care fie au solicitat să nu se organizeze serbări de Halloween în grădiniţe şi şcoli, fie au refuzat participarea copiilor lor la aceste serbări.
Ne învaţă Sfântul Apostol Pavel, Apostolul Neamurilor, în Epistola către Efeseni (V, 6-17):
"Nimeni să nu vă amăgească cu cuvinte deşarte, căci pentru acestea vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării. Deci să nu vă faceţi părtaşi cu ei. Altădată eraţi întuneric, iar acum sunteţi lumină întru Domnul; umblaţi ca fii ai luminii! Pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate şi adevăr. Încercând ce este bineplăcut Domnului. Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă. Căci cele ce se fac întru ascuns de ei, ruşine este a le şi grăi. Iar tot ce este pe faţă, se descoperă prin lumină, căci tot ceea ce este descoperit, lumină este. Pentru aceea zice: "Deşteaptă-te cel ce dormi şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos". Deci luaţi seama cu grijă, cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, Răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt. Drept aceea, nu fiţi fără de minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului."
Suntem popor creştin, să ne întoarcem la Sfânta Scriptură, să nu căutăm lumina acolo unde este doar întuneric, căci în Halloween nimic nu este creştin, ci doar amăgire şi nebunie, demon ucigător pentru copiii noştri! 
(fragmentul care probabil a provocat depublicarea de pe Blogurile Adevărul) ...vorbim de Halloween şi iată că rătăcirea în care a fost aruncată generaţia tânără a ţării noastre, demonul şi-a primit jertfa sângeroasă, undeva, într-un club din Bucureşti!
În timp ce scriu aceste rânduri, la posturile TV de ştiri se anunţă teribila dramă! Într-un club din apropierea Maternităţii Bucur, din Capitală, un incendiu a ucis 26 de tineri şi a rănit peste 150 (până la ora din noapte când scriu aceste rânduri). În club se organizase lansarea Albumului „Mantras of War” al trupei de rock-metal (din câte mă pricep, poate mă înşel) „Goodbye to Gravity".
Demonii nepăsării, ai inconştienţei, ai egoismului celor care induc tinerilor noştri pasiuni inutile şi nocive, pentru a le specula apoi în folosul propriu, dar şi demonul rătăcirii acestor tineri care caută răspunsuri la întrebările fundamentale ale adolescenţei şi tinereţii lor în pustiul fără de Dumnezeu, pentru că cei datori să le ofere răspunsurile sunt incapabili să o facă, toţi aceşti demoni au ucis zeci de tineri şi au rănit grav peste o sută!
Bizar, tragedia are loc cu o noapte înainte de Noaptea de Halloween şi şocant, prima piesă din albumul lansat de trupa de metal-rock se numeşte „The Day We Die" - „Ziua în care murim" (https://youtu.be/APQLbhk-rfY)! Probabil că formal nu există vreo legătură între cele două nopţi - noaptea teribilei tragedii şi noaptea sărbătorii demonice - însă fondul rămâne acelaşi: rătăcirea...
Restul e tăcere şi rugăciune în adâncul sufletului. Dumnezeu să-i ierte pe aceşti tineri care au murit inutil, într-un pustiu sufletesc, întunecat şi macabru ca o Noapte de Halloween... 



Bloggerii „adevarul.ro” au libertatea de a-şi publica singuri textele pe site-ul adevarul.ro, astfel că intervenţia editorilor asupra acestor articole este una care să se încadreze în termenii şi condiţiile stabilite de comun acord şi care să respecte Articolul 30 din Constituţia României. Cu toate că „Adevărul” încurajează dialogul, opiniile exprimate în rubrica de bloguri sunt asumate în totalitate de bloggeri şi nu reprezintă întotdeauna poziţia ziarului



duminică, 25 octombrie 2015

TRĂIASCĂ REGELE! LA MULŢI ANI BINECUVÂNTAŢI MS REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI!

ALBUM FOTO - Ziua de curăţenie la biserica noastră

Terenul (în proprietatea Primăriei Craiova) din jurul bisericii noastre (paraclis comun al Căminului pentru Persoane Vârstnice Craiova şi Spitalului Judeţean de Urgenţă Nr.1) a acumulat de multă vreme mizerie şi buruieni. Am decis, împreună cu voluntarii mei, să nu mai așteptăm ajutor de la vreo autoritate, să preluăm problema și să o rezolvăm, ceea ce am reușit, într-o bună măsură, prin acțiunea de igienizare de sâmbătă, 24 oct. 2015. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

În luptă cu buruienile...

În luptă cu buruienile...

În luptă cu buruienile...

Igienizarea zonei de acces din vecinătatea Spitalului...

Igienizarea zonei de acces din vecinătatea Spitalului...

Igienizarea zonei de acces din vecinătatea Spitalului...

Igienizarea zonei de acces din vecinătatea Spitalului...

Igienizarea zonei de acces din vecinătatea Spitalului...

Igienizarea zonei de acces din vecinătatea Spitalului...

Igienizarea zonei de acces din vecinătatea Spitalului...

Igienizarea zonei de acces din vecinătatea Spitalului...

Igienizarea zonei de acces din vecinătatea Spitalului...

Situația inițială a platformei din vecinătatea bisericii...

Situația inițială a platformei din vecinătatea bisericii...

Situația inițială a platformei din vecinătatea bisericii...

Situația inițială a platformei din vecinătatea bisericii...

Igienizarea zonei de acces din vecinătatea Spitalului...

Igienizarea zonei de acces din vecinătatea Spitalului...

Igienizarea zonei de acces din vecinătatea Spitalului...

În luptă cu buruienile...

Igienizarea zonei de acces din vecinătatea Spitalului...

În luptă cu buruienile...

În luptă cu buruienile...

În luptă cu buruienile...

În luptă cu buruienile...

În luptă cu buruienile...

Degajarea gunoaielor...

În luptă cu buruienile...

În luptă cu buruienile...

În luptă cu buruienile...

Treptat, mizeria dispare...

Treptat, mizeria dispare...

Treptat, mizeria dispare...

Treptat, mizeria dispare...

Treptat, mizeria dispare...

Grupul nostru de voluntari...

Grupul nostru de voluntari... și o roabă cu "victime" ale luptei noastre, buruieni şi gunoaie...

Grupul nostru de voluntari... și o roabă cu "victime" ale luptei noastre, buruieni şi gunoaie...

Terenul din vecinătatea bisericii noastre, după munca de azi...

Terenul din vecinătatea bisericii noastre, după munca de azi...

Terenul din vecinătatea bisericii noastre, după munca de azi...

Terenul din vecinătatea bisericii noastre, după munca de azi...

O parte din gunoiul strâns, care va fi evacuat luni de prietenii noştri de la Salubritate...