miercuri, 27 iulie 2016

IPS Dr. Acad. Irineu împlineşte 8 ani de slujire ca Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei!



În urmă cu 8 ani, salutam printr-un editorial publicat în Gazeta de Sud, alegerea IPS dr. acad. Irineu ca Arhiepiscop al Craiovei  şi Mitropolit al Olteniei. Dumnezeu să-l ocrotească pe Mitropolitul nostru şi să-i dăruiască puterea de a se jertfi pentru Hristos şi oameni, întru dobândirea mântuirii!

***

Articol publicat în Gazeta de Sud - 9 iulie 2008

AVEM MITROPOLIT!

Prin mila lui Dumnezeu, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a dăruit Olteniei un nou Mitropolit, pe Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu. Câteva cuvinte despre viaţa Mitropolitului nostru. S-a născut la 16 noiembrie 1957 în localitatea Perişani, judeţul Vâlcea, într-o familie în care slujirea lui Dumnezeu este regulă de viaţă. Tatăl său a fost cântăreţ de strană, fraţii îi sunt preoţi şi surorile măicuţe în mânăstire. În anul 1974, la o vârstă foarte tânără, avea abia 17 ani împliniţi, a intrat ca frate la Mânăstirea Frăsinei – un loc de rugăciune şi nevoinţă duhovnicească de înaltă trăire creştină cunoscut şi sub denumirea de „Athosul românesc”. În anul 1980 a absolvit Seminarul Teologic "Sfântul Grigorie Teologul" din Craiova, iar în 1983 a depus voturile monahale, primind numele călugăresc de Irineu. Înaltpreasfinţitul Irineu este licenţiat în teologie, la Facultatea de Teologie din Bucureşti, a urmat studii de teologie la Paris, şi a obţinut în anul 1991 titlul de Doctor în Teologie la Institutul "Saint Serge" din Franţa. În cadrul acestui institut a predat vreme de doi ani Istoria culturii şi civilizaţiei bisericeşti universale. La data de 6 octombrie 1991 a devenit ierarh al Bisericii când a fost desemnat de Sfântul Sinod ca Arhiereu vicar al Episcopiei Râmnicului, cu numele de Irineu Slătineanul. Părintele Irineu a predat cursuri de Teologie morală la Facultatea de Teologie "Andrei Şaguna" din Sibiu, precum şi la Facultatea de Teologie din Craiova al cărei decan este de aproximativ o jumătate de an. A fost preocupat permanent de filantropie, ca expresie a iubirii de semeni, preocupare a cărei materializare o putem afla în aşezământul social pe care l-a construit în comuna Grădinari, prin puterile proprii şi ajutat de câţiva creştini filantropi. Acest aşezământ, de fapt o instituţie de învăţământ numită Colegiul Naţional „Buna Vestire“, va oferi găzduire, ocrotire şi educaţie unui număr de aproximativ 200 de fete orfane care vor fi aduse aici din întreaga ţară. Aşezământul de la Grădinari este deocamdată şi din păcate unic în ţară...

Înaltpreasfinţitul Irineu este cunoscut prin atitudinea sa fermă faţă de necesara respectare a disciplinei monahale. Am fost martor la un cuvânt de învăţătură pe care Părintele Irineu l-a rostit în faţa stareţilor din Oltenia adunaţi la Tismana, cu ocazia unui simpozion. A fost cel dintâi ierarh ortodox pe care l-am auzit mărturisind deschis despre problemele vieţii monahale şi dojenind cu o dreptate îmbrăcată cu iubire creştinească pe cei rânduiţi să conducă obştile monahale din ţinuturile oltene. Părintele Irineu nu a uitat ca ierarh al Bisericii să ducă o viaţa modesă, aproape smerită. L-am văzut cum îşi conduce singur maşina – ani în şir o ponosită Dacie utilitară, iar de la o vreme un automobil ceva mai încăpător şi oarecum mai modern, tocmai util pentru a transporta diferite ustensile şi alte lucruri folositoare şantierului de la Grădinari. Fermitatea mărturisirii, severitatea dojanei, înţelepciunea dialogului şi iubirea de oameni vor fi calităţile cu ajutorul cărora Înaltpreasfinţitul Irineu va avea de luptat cu problemele din cuprinsul Mitropoliei Olteniei şi Arhiepiscopiei Craiovei. Slujirea la care este chemat va fi dificilă. Biserica din Oltenia este la răscruce – fie va urma calea spre Lumină pe care Mitropolitul Teofan a încercat să o aşeze, fie se va prăbuşi în întunericul pe care mulţi şi-l doresc pentru că este folositor intereselor lor egosite şi meschine. Am mai scris despre aceste probleme... Reamintesc doar câteva.

Mitropolitul nostru va avea de luptat înainte de toate cu imobilitatea clerului. Slujirea filantropică este absentă în majoritatea parohiilor din Oltenia, iar preoţii se adaptează cu mare încetineală noului context social-economic ce ar impune prin efectele sale o prezenţă permanentă a preotului ca filantrop în rândul oamenilor săraci. 

O atare atitudine a făcut ca filantropia creştină să se enclavizeze în jurul unor centre sociale administrate de Asociaţia "Vasiliada" şi de Sectorul Social, centre care rezistă în faţa greutăţilor, lipsei de personal şi de fonduri prin eforturilor făcute de câţiva dintre membrii asociaţiei şi lucrătorii sectorului. 

O identică încetineală se resimte şi în pastoraţia tinerilor, în ciuda eforturilor făcute prin intermediul unor iniţiative precum Adunarea Tinerilor Creştini Ortodocşi din Oltenia sau Grupurile Parohiale de Tineret, încetineală datorată birocratizării acestor iniţiative şi mai ales refuzului preoţimii - cu câteva excepţii sub cifra de 10 ca număr - de a da curs unei astfel de activităţi în parohii. 

În cuprinsul Arhiepiscopiei Craiovei bântuie grupuri de interese formate din preoţi şi mireni care activează în contradicţie cu Învăţătura Bisericii, grupuri - uneori numite oarecum impropriu "clanuri preoţeşti " – care se înfruntă pentru a controla parohiile bogate din zonă, cu proprietăţile şi veniturile aferente, pentru a accede la diferite funcţii în cadrul structurilor administrative bisericeşti, funcţii care oferă nu neapărat o salarizare atractivă, cât mai ales o poziţie de influenţă în sistem. Un vârf al acestui aisberg îl constituie şi aşa-zisul sindicat al preoţilor din Oltenia care promovează un mesaj anti-ierarhi şi schismatic, încălcând Canoanele Bisericii.

Numele de „Irineu” înseamnă „Aducător de pace“, „Făcător de pace“. Mitropolia Olteniei are nevoie de o pace a slujirii lui Dumnezeu, adică de o pace vie a acţiunii şi nu de pacea întunecată a mormântului. Înaltpreasfinţitul Irineu are în ajutorul său pe Dumnezeu, pe Maica Domnului şi pe Sfinţii Bisericii noastre. Am convingerea că alături de Mitropolitul Irineu, pe drumul către Hristos, se vor regăsi toţi oamenii de bunăcredinţă ai Olteniei, preoţi, călugări şi mireni. Dumnezeu să ne ajute!

luni, 11 iulie 2016

ACTIVENEWS - O ”știre-șoc” despre Familia Regală postată de FLUX24 – unde sunt dovezile?



Rețelele de socializare, dar și câteva site-uri de știri, au preluat și promovat cu insistență o așa-zisă ”știre-șoc” despre o presupusă ”poveste de dragoste” în care ar fi implicată ASR Principesa Maria – sora ASR Principesa Moștenitoare Margareta – și Dan Duda, fratele ASR Principele Radu.

Articolul în discuție – postat cu un titlu de tabloid: „EXCLUSIV/ Love story ȘOC la Casa Regală: Fratele lui Radu Duda și sora Principesei Margareta/Căsătoria celor doi este CONTRARĂ CANOANELOR Bisericii Ortodoxe” – prezintă date biografice trunchiate despre persoanele așa-zis „implicate în scandal”, câteva fotografii de familie sau oficial cu aceste persoane, două declarații care ar fi fost făcute de doi clerici ortodocși cu privire la Canoanele Bisericii care reglementează Taina Cununiei și supoziția că între ASR Principesa Maria și Dan Duda ar exita o „love story”, așa cum ar fi „dezvăluit în exclusivitate pentru FLUX 24 surse apropiate Casei Regale.”

Orice cititor cu mintea întreagă și cu bunul simț nealterat, la citirea unui astfel de articol în care se fac afirmații grave despre Familia Regală a României,s-ar fi întrebat imediat: unde sunt dovezile? În articol nu sunt prezentate nici fotografii cu cei doi presupuși amanți, nici fragmente din declarațiile martorilor, făcute măcar sub protecția anonimatului, nici înregistrări audio/video etc., nimic!

Din nefericire pentru agora românească, există mulți români care se „hrănesc” cu astfel de „can-can”-uri și prin urmare, „știrea” celor de la FLUX24 a fost preluată imediat, fără discernământ și fără verificarea valorii de adevăr a conținutului, de alte entități mass-media, precum RomâniaTV, Curentul, NasulTV, Comisarul, KanalD, WoWbiz etc.

Până când colegii de la FLUX24 vor aduce dovezile directe și de necontestat că această „știre” ne spune un adevăr, se poate spune că suntem de fapt, martorii și eventual, victimele unei manipulări de presă. Lipsită fiind de dovezi, „știrea”are caracteristicile unei... (articol integral - ACTIVENEWS -)

duminică, 3 iulie 2016

ROSTonline.ro: Despre falimentul democraţiilor parlamentare – Învăţăminte peste timp (Revista „Gândirea”, Nr.1, An I, 1 Mai 1921)


Motto: ”Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine, Tu te-ntreabă şi socoate.
Nu spera şi nu ai teamă, Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,Tu rămâi la toate rece.”

(Glossă, de Mihai Eminescu)
Intrarea în faliment a democrației europene unionale
Brexit-ul – marea criză apărută în procesul de construire a supra-statului U.E. – şi decăderea morală din Parlamentul Ţării – subiectul cel mai discutat în agora românească –, deşi fenomene social-politice manifestate în zone geografice, în culturi şi mentalităţi, dar şi în conţinuturi diferite, reprezintă efecte ale unei cauze comune, marea dramă a timpurilor noastre: intrarea în faliment a democraţiei europene întemeiată pe economia capitalistă neoliberală.
Brexit-ul – fără a insista prea mult pe un subiect discutat în aproape toate detaliile, consecinţele şi interpretările sale – este proba de foc prin care Istoria testează elitele pan-europene în predispoziţia lor de a accepta criza democraţiei europene, asumându-şi adoptarea unor soluţii care să întoarcă puterea în mâinile Naţiunilor Europene, sau dimpotrivă, de a acţiona arbitrar pentru întărirea centralismului instituţional, a birocratizării şi nivelării supra-naţionale a unei Uniuni Europene transformată în sămânţa viitoarelor State Unite ale Europei (S.U.E.). Reacţiile majorităţii liderilor europeni – cu precădere a celor puternici, care profită în mod direct, atât personal, cât şi ca grup de interese, de existenţa U.E., dar şi a liderilor dineşaloanele doi care şi-au asumat situaţia de slujitori ai celor dintâi – tind să demonstreze că Brexit-ul se poate transforma, pentru camarila birocraţilor şi politicienilor de la Bruxelles, într-o nesperată oportunitate de a accelera înfiinţarea Statelor Unite ale Europei. 
În context, falimentul democraţiei europene este confirmat nu doar de această intenţie de accelerare a centralizării, instituţionalizării şi birocratizării U.E. într-o nouă structură a S.U.E., ci mai ales de reacţiile de antipatie, ba chiar de condamnare, a gestului suveran al Naţiunii Britanice de a decide dacă îi mai este sau nu de folos apartenenţa la structura unională. Politicieni, analişti politici, lideri ai societăţii civile, mercenari din mass-media au lansat o adevărată ofensivă de condamnare a Brexit-ului – prezentat ca fiind rezultatul nu al voinţei britanicilor exprimată prin intermediul unui mecanism democratic, ci al unor manipulări periculoase ale politicienilor populişti din U.K. – acţiune completată de o insistentă punere sub semnul întrebării a dreptului Naţiunilor Europene de a se exprima prin intermediul unor referendumuri.
Ameninţati de probabilitatea destul de mare ca şi alte naţiuni din U.E. să decidă organizarea de referendumuri pe subiectul rămânerii/ ieşirii din Uniune, liderii politici europeni adepţi ai S.U.E. au decis să declanşeze o serie de acţiuni menite să elimine această consultare a naţiunilor care s-ar dovedi fatală pentru viitorul construcţiei statale trans-europene. Altfel spus, Uniunea Europeană, entitate înfiinţată în scopul protejării şi promovării democraţiei, decide să acţioneze prin măsuri anti-democratice pentru a se salva…
În România, falimentul democraţiei este în plină desfăşurare şi atinge forme groteşti de manifestare. Avem un guvern format din tehnocraţi şi exprimând o excepţie de la regula democratică – guvernul nu exprimă voinţa electoratului şi nici... (articol integral - ROSTonline.ro -)

vineri, 1 iulie 2016

ACTIVENEWS: Brexit, britanicii, europenii, românii și o întrebare: Quo Vadis, Europa?



Britanicii au ales Brexit, Regatul Unit redevine stat pe deplin independent și suveran, iar pentru supușii Majestății Sale Regina Angliei se deschide un drum plin de greutățile inerente refacerii organismului național, după decenii de degradare produsă de globalizarea și integrarea europeană.

Mulți se bucură de acest Brexit, mulți se întristează, iar câțiva, anume Stăpânii acestui Matrix în care s-a transformat lumea, caută febril alternative la situația de criză pentru Sistem, criză pe care au acceptat-o ca posibilă, însă au estimat-o de o probabilitate extrem de mică. Firesc, s-au folosit numeroase pârghii de influență a maselor: mass-media, entități din societatea civilă, partidele pro-UE, birocrația UE și mai ales, o propagandă al cărei nivel de deșănțare și penibil l-am mai întâlnit doar în timpurile dictaturii lui Ceaușescu. Totuși, în ciuda acestui supra-control la care, subtil și dificil de dovedit, este supus cetățeanul europea și implicit, cetățeanul britanic, Națiunea Britanică a decis să părăsească U.E.

Privesc la televiziunile de știri și publicațiile de pe la noi, deținute/finanțate de forțe loiale Matrix-ului și mă îngrozesc de felul în care este prezentat acest eveniment istoric. Nicăieri nu se discută despre cauzele reale care au provocat Brexit. Dimpotrivă, lamentările gen "Vai, vai, ce dezastru, apocalipsa, nenorocire" etc. se împletesc cu amenințări mai mult sau mai puțin voalate la adresa britanicilor, gen "Vedeți voi, criză economică, lira sterlină se prăbușește, veți intra în haos, sfârșitul UK" etc. Matrix alege să fie tâmpit, neagă evidența și prezintă Brexit, nu ca voință a britanicilor și deopotrivă efect al crizei Sistemului, ci ca un fel de "automutilare" a britanicilor. Din când în când, se mai aruncă abureala penibilă cu "Putin e de vină!", dovada supremă a cretinismului care tinde să cuprindă mintea celor care conduc destinele U.E. Jignitor, stupid și inutil... (articol integral -ACTIVENEWS-)

ACTIVENEWS: Instituționalizarea republicană a Casei Regale - un răspuns pentru domnul profesor Alexandru Muraru


Într-un interesant, măcar ca eleganță a argumentării, articol publicat sub titlul "Distorsionarea adevărului în cazul proiectului de lege privind Casa Regală", în Revista Timpul (link), domnul profesor Alexandru Muraru aduce unele argumente în susținerea tezei că instituționalizarea republicană a Casei Regale ar fi "un pas mare înainte pentru societatea românească."

Într-o încercare de dialog, deocamdată virtual, să luăm la rând afirmațiile domnului profesor: "Casa Regală s-a văzut în ultimii 26 de ani și cu predilecție în ultimii 15 ani în imposibilitatea de a desfășura toate proiectele de diplomație publică, de reprezentare, de participare în acțiuni sociale, cu rol economic și simbolic în beneficiul românilor, în interiorul și în afara granițelor, din pricina lipsei unui cadru legal (personalitate juridică proprie), de o așezare într-un statut oficial dat, nu de politicieni, ci pentru români și în beneficiul țării."

Aproape de la începutul scrierii domniei sale, profesorul Alexandru Muraruașează Casa Regală, poate că fără voie, în poziția defensivă și oarecum periferică, de anexă, în raport cu Republica, de entitate simbolică, atribuind proiectelor Casei Regale doar două roluri: cel economic și cel simbolic. Din această scurtă lamentatio despre precaritatea resurselor Casei Regale, lipsește rolul politic activ, de stindard al luptei pentru Restaurația Monarhiei Constituționale, adică tocmai dimensiunea care cuantifică speranța tuturor românilor monarhiști - a schimba sistemul republican corupt, prin restaurația Monarhiei Constituționale, prin reașezarea Familiei Regale pe Tronul Țării.

Ignorând acest rol politic și profund reformator, domnul profesor Alexandru Muraru insistă însă asupra aspectului juridic și induce ideea că pentru Casa Regală ar fi absolut necesară "o personalitate juridică proprie, o așezare într-un statut oficial dat, nu de politicieni, ci pentru români și în beneficul țării". Aici, domnul profesor demonstrează o măiestrie în utilizarea, manipularea cuvintelor. Realitatea este că personalitatea juridică va fi dată Casei Regale, în cele din urmă, tot de politicieni, fie printr-o lege adoptată în Parlamentul republican (cum este foarte probabil să se întâmple), fie printr-o hotărâre de guvern (care guvern, de orice conținut ar fi - tehnocrat sau politic - exprimă, totuși, o voință politică a unor oameni politici). Beneficiul pentru români și pentru țară este doar o "promisiune de viitor", prezentul nu aduce argumente în susținerea presupusului beneficiu, iar trecutul este deja epuizat și eventual, poate să fie compromis prin instituționalizarea republicană a Casei Regale.

Spune domnul profesor:
"Casa Regală a României este un caz unic în Uniunea Europeană din perspectiva unei familii nedomnitoare care are atâtea angajamente publice, beneficiază de atâta simpatie și notorietate, încât rolul său legal și instituțional nu poate rămâne în avanpremiera trecutului și a tradițiilor. Nu poate rămâne fără progres, nu poate rămâne la nivelul anilor 90, nu poate stagna, nu poate rămâne într-un perpetuu rol de ambiguitate din perspectiva statutului său recunoscut de statul român și de instituțiile românești.  Susținătorii monarhiei au sperat mereu la o reîntoarcere pe tron a Majestății Sale Regelui sau o întronizare a Principesei Margareta. Iar ultimii 26 de ani de ani au demonstrat că familia regală este pe deplin validată de români, de generații întregi, de istorie, încât rolul și anvergura sa nu pot fi știrbite de nimic. O victorie imensă a ideii monarhice și a Casei Regale."

Domnul profesor omite faptul că "simpatia și notorietatea" de care se bucură Casa Regală s-au acumulat într-un traiect istoric caracterizat pe de o parte, de falimentul unei... (articol integral -ACTIVENEWS-)